Cinci eleve de liceu povestesc ce a însemnat școala în pandemie. „Chiar mă săturasem să ridic mereu mânuța aceea virtuală”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Întoarcerea în bănci după câteva luni de școală online le-a adus elevilor români bucurie, emoții, dar și frici. Cinci adolescenți din Buzău au descris, pentru Școala 9, viața în pandemie și școala online.
„Apăs pe butonul albastru care mă introduce în noua mea sală de clasa. Una cam întunecată. Profesorul ne privește dezamăgit: «Ați intrat?», iar eu rostesc un «Bună ziua!» șoptit, mai mult pentru mine. Ora se desfășoară în continuare, dar doar cu o parte din elevi, căci ceilalți sunt preocupați probabil cu alte probleme de-ale vieții. Astăzi, povestea școlii online se termină, dar fără «și am trăit fericiți până la adânci bătrâneți». Sperăm ca măcar «până la examen». O să vedem”, povestește Anamaria Lupu.
Ea este elevă la Colegiul național „Alexandru Vlahuță” din Buzău. Și-a luat la întrebări colegii să vadă cum au simțit ei revenirea la școală.
„Am reușit să ne descurcăm cumva. Dar este mult mai ușor să fii distras acasă, unde ai telefonul lângă tine. Învățatul la școală e mult mai eficient, cel puțin pentru mine, care pot fi distrasă foarte ușor”, i-a spus o colegă.
Internetul, atât de ofertant, în care ei se descurcă exemplar, le-a creat portițe de refugiu.
„Orele online au și niște plusuri și minusuri, de exemplu e mai greu să înveți în online și mai puțin motivant, dar pot oricând să dau mute la tab și să lucrez la altceva ce mă ajută pe mine pentru Bac. Orele la școală sunt fix opusul, plus faptul că mai pierd niște timp pe navetă. Altceva ar fi ca eu m-am descurcat cât de cât cu online-ul, dar am colegi care se plâng. Eu sunt obișnuit să caut pe net tutoriale și toate cele și să-mi mai pun materia la punct”, i-a povestit un coleg Claudiei Damian, elevă la Liceul Teoretic „Al. Marghiloman”, pentru Școala 9.
„Ca de obicei, fac trei pași de elefant și ajung în dreptul sălii. Era liniște, dar când am deschis ușa, un zâmbet incontrolabil mi se lipește pe față… Simt fericire. Și puțină teamă. Trec câteva minute și-mi fac curajul să merg să vorbesc cu câțiva colegi, pe care azi i-am văzut pentru prima dată după atâta vreme”, scrie și Andreea Cotună în Școala 9. Andreea și-a luat la întrebări și profesorii. „Un experiment îngrozitor, o mare prostie. În primul rând, interacțiunea copil-profesor a lipsit în cele mai multe cazuri, iar sentimentul de colegialitate a fost diminuat excesiv”, i-a spus profesorul de logică.
„Mă bucur că ne-am întors fizic la școală pentru că pot să îmi văd toți colegii la un loc, pot să interacționez direct cu profesorul. Chiar mă săturasem să ridic mereu mânuța aceea virtuală”, a mai povestit o altă elevă.
Întregul film al reîntoarcerii în clase, prin ochii liceenilor, în Școala 9.
