INTERVIU. Comandantul bazei Kogălniceanu din momentul prăbușirii elicopterului: „Habar n-am cine a dat ordinul de decolare”. Mama copilotului: „Un ordin care i-a trimis la moarte”

• La 7 luni de la moartea în județul Constanța a 8 militari, dintre care 7 trimiși ca salvatori, actele din dosar arată că generalii care au luat deciziile nu au fost audiați de procurorul militar Claudiu Lazăr. Ministrul Dîncu a recunoscut pentru Libertatea: „Adevărul e că Armata s-a comportat urât cu familiile victimelor la început”. 
• Vasile Dîncu a dat exemplul lui Adrian Popescu, comandantul bazei de la care a decolat elicopterul: „Un idiot, pe el l-am dat deja afară”. Conform ministrului apărării, comandorul Popescu ar fi vorbit urât cu familiile și le-a spus că piloții sunt de vină. 

Popescu a spus că ei și-au asumat moartea când au intrat în Forțele Aeriene. Dar mi-o asum când sunt în război, nu pe timp de pace și dintr-un ordin fără sens, care i-a trimis la moarte.

Adriana Pătrașcu, mama copilotului:

• Ziarul l-a căutat și pe cel acuzat. Într-un interviu pentru Libertatea, comandorul Popescu, comandantul bazei, susține că „nu am avut nicio legătură cu acea misiune. Eu am aflat doar când elicopterul a pierdut legătura cu baza”.

Habar n-am cine a dat ordinul de decolare. Îl dau în judecată pe ministrul Dîncu, dacă nu rectifică.

Comandor Adrian Popescu, șeful bazei Kogălniceanu:

de Iulia Roșu și Cătălin Tolontan

„Nu vă putem angaja, încă, în armată. Vrem să fim siguri că accidentul nu a apărut din cauza unei probleme psihice a piloților”, povestesc mai multe soții ale oamenilor morți în accidentul din 2 martie că le-a spus comandantul Adrian Popescu, șeful Bazei Mihail Kogălniceanu. 

8 oameni morți în 30 de minute

Una dintre femei spune că nu a înțeles inițial despre ce vorbește omul în uniformă. „Poate piloții se săturaseră de viață…”, i-a detaliat comandorul, conform ei. Abia atunci, descrie femeia, a realizat că el se referă la ideea că piloții ar fi clacat psihic, ca versiune luată și ea în calcul. 

„Să dai vina pe pilot nu e nimic nou”, spune Horia Carp, fratele maistrului militar Vlad Carp, 29 de ani, unul dintre cei doi scafandri prezenți în echipajul de 7 oameni. Ei, toți, au plecat cu elicopterul în căutarea căpitanului Costinel Iosif Niță, căzut cu un MiG, și nu s-au mai întors. În mai puțin de 30 de minute, Armata Română a pierdut 8 militari. 

Mama copilotului: „Comandantul i-a spus nurorii mele că, dacă-l iubea așa de mult pe Sorin, nu trebuia să-l lase să zboare”

Unele dintre soțiile celor căzuți au primit explicația legată de eventualele probleme, iar familiile piloților au aflat. 

Pilotul elicopterului a fost Florin Bogdan, iar copilotul, Sorin Pătrașcu. Bogdan avea 19 ani vechime în Armată și peste 1.500 de ore de zbor la activ. Pătrașcu era militar de 6 ani și avea 500 de ore de zbor. Era cel mai tânăr dintre cei 7 care au plecat în misiune.  

Mama lui Sorin Pătrașcu își amintește că a primit confirmarea morții fiului său de la televizor, în timp ce se afla deja pe drum spre baza militară de la Kogălniceanu. „Nimeni nu ne-a sunat până dimineața să ne spună ce s-a întâmplat”, povestește femeia într-o discuție cu ziarul.

„Comandantul bazei a așteptat șapte văduve îndurerate cu mascații și poliția militară”

Adriana Pătrașcu este convinsă că elicopterul copilotat de fiul său nu trebuia să se ridice la sol în acea noapte. „Oricât de buni profesioniști erau toți, nu erau dumnezei ca să poată pilota pe o astfel de vreme.”

Sorin a intrat în armată de la 14 ani. Toată viața lui a învățat să urmeze ordine. În acea noapte, de 2 martie, a fost un ordin care i-a trimis la moarte.

Adriana Pătrașcu, mama copilotului:

Își amintește că iubita fiului său, cu care tânărul urma să se căsătorească în luna mai, a fost chemată la bază alături de celelalte soții ale militarilor decedați. „Comandantul bazei a așteptat șapte văduve îndurerate cu mascații și poliția militară. Ce puteau să-i facă aceste femei?”, se întreabă. 

„Popescu i-a spus nurorii mele că fiecare are soarta lui și că, dacă-l iubea așa de mult pe Sorin, nu trebuia să-l lase să zboare”, continuă mama copilotului. 

Popescu e un jeg de om. Mi-o asum, citați-mă cu asta. Sper ca și ceilalți militari măcar să vorbească.

Adriana Pătrașcu:

„Suntem familii de militari. Ideea că noi suntem niște văduve și părinți isterici, care nu înțeleg riscul, este jignitoare”

Femeia rememorează că, atunci când l-a dus pe Sorin la Liceul Militar din Alba Iulia, la 14 ani, nimeni nu i-a spus că fiul ei poate muri într-o misiune pe timp de pace, într-un fel gratuit, lipsit de sens. „Da, îți asumi riscul acestei meserii, dar nu și când mori din greșeala cuiva care a dat o comandă jucându-se cu viețile oamenilor”.   

Despre comandorul Popescu vorbește și Leyla Bogdan, soția pilotului Florin Bogdan. Ea spune că înțelege restricțiile și riscurile vieții militare, dar nu abuzurile.

Am fost împreună cu Florin încă din 2000, de când el era student. Și eu, și celelalte rude știm ce înseamnă să trăiești într-o casă de militar. Ideea că noi suntem niște văduve și părinți isterici, care nu înțeleg riscul, este jignitoare.

Leyla Bogdan, soția pilotului:

„Ce probleme psihice? Soțul meu avusese testul psihologic cu o zi înainte de accident”

Când a aflat de versiunea pomenită de Popescu, comandantul bazei, cea a potențialelor probleme psihice, soția pilotului spune că „mi-am adus aminte că Florin mi-a povestit la telefon că vorbise cu doamna psiholog din bază chiar pe 1 martie, cu o zi înainte de accident”. 

„Ce probleme psihice? Soțul meu avusese testul psihologic cu o zi înainte de accident”, a adăugat Leyla Bogdan. 

„Ne spun că puteau să refuze să decoleze. Dar cine a refuzat?”

„Un alt lucru care ni s-a replicat a fost acela că piloții, soțul meu și Sorin Pătrașcu, puteau refuza”, mai spune Leyla Bogdan. „Poți refuza dacă ai informații bune. Dar dacă nu au avut. Și, mai ales: cine a refuzat până acum?”. 

Aceste întrebări le-am pus șefului bazei Kogălniceanu din momentul evenimentelor care au dus la prăbușirea elicopterului IAR 330 Puma: comandorul Adrian Popescu. În vârstă de 49 de ani, Popescu spune că „m-am pensionat la cerere în august anul acesta. Aveam dreptul să o fac de doi ani, dar am mai stat. Nu e nicio legătură cu accidentul”. 

Cu peste 2.300 de ore de zbor, pe avioane MiG, dar și pe elicopterul Puma, Popescu a zburat și în misiuni de pregătire în străinătate, în Anglia și Franța. A fost comandantul la baza de la Fetești, apoi locțiitor la baza Borcea și în 2000 a ajuns la „Mihail Kogălniceanu”, întâi împuternicit, apoi comandant plin.

Aceeași sursă spune despre Popescu că „a fost trecut în linie moartă, pentru că n-ar fi gestionat bine situația”. Sursa care îl cunoaște pe Popescu de mai mulți ani îl caracterizează ca un „om de paie”.  

„Un om de paie”

„Era un om moale, nu dur. Și-a văzut de treabă, apoi a devenit un «yesman» al lui Viorel Pană (șeful Statului-Major al Forțelor Aeriene, n.r.), al sistemului. La noi toți se trag unii pe alții, nu e un sistem meritocrat”, mai spune sursa citată. Susține că Popescu a vorbit urât cu familiile militarilor decedați: „Vorbea cu ele cu poliție militară în birou. Credea că ce?”. 

Comandantul bazei: „Habar n-am cine a dat ordinul de decolare. Îl dau în judecată pe ministrul Dîncu, dacă nu rectifică”

– Domnule comandor Popescu, ministrul apărării, Vasile Dîncu, a spus că ați fost dat afară, au scăpat de dumneavoastră. Cum comentați?
– Am citit și eu. Să știți că unele lucruri eu le-am aflat din ce ați scris. Nu știam despre un elicopter american care ar fi încercat să zboare și s-a întors. Știam că pilotul MiG-ului, într-adevăr, a comunicat atât turnului, cât și echipajului de pe elicopter: „Vedeți că aici e vremea proastă”. El a încercat să coboare și a plecat din cauza vremii.

– Și de ce au decolat?
– Întâi de orice, eu nu am știut că au decolat, pentru că nu e responsabilitatea mea. Habar n-am cine a dat ordinul de decolare. Nu-l dă comandantul de bază. Ordinul vine de la COAP (Componenta Operațională Aeriană Principală, localizată la Balotești, n.r.), care se subordonează SMFA (Statul-Major al Forțelor Aeriene, n.r.).

„Habar n-am avut de misiunea de luptă a elicopterului”

– Dar unde erați?
– Plecasem de jumătate de oră spre casă. M-au sunat și mi-au spus că un MiG dispăruse de pe radar. Am plecat spre bază. Atunci mi-au spus că și elicopterul de la noi dispăruse. 

– Deci n-ați aflat despre decolare, ci doar despre prăbușire?
– Da. Habar n-am avut de misiunea de luptă a elicopterului. Nu era treaba mea. 

– Și ce ați făcut când ați aflat?
– Am ajuns la bază. Și am încercat să gestionez o situație foarte grea. Mi-au reproșat familiile că nu le-am spus oficial. Da, nu le-am spus, că după o anumită oră nici nu mai poți suna, după reguli. Și nici nu avem resurse. Ar fi trebuit să trimit un ofițer, psiholog și medic la fiecare familie. Noi avem un singur psiholog în toată baza. I-am rugat pe colegii care au apărut la bază să spună familiilor, care de care eram mai apropiat. 

Eu înțeleg durerea familiilor, dar să dea vina pe mine… Am fost colegi, am mers la pescuit și la grătare cu Florin, pilotul.

– Reproșurile familiilor au fost confirmate de ministrul Dîncu.
– Bine că vorbim. Am sunat la aghiotantul ministrului apărării. I-am transmis că dacă nu vine cu o rectificare, îl dau în judecată. Cum adică am fost dat afară? Anunțasem din toamna anului trecut că vreau să trec în rezervă. Nu are nicio legătură cu tragedia din martie.

„Am terminat cu brio armata” 

– Ați anunțat oficial că vreți să vă pensionați?
– Negativ. Dar am anunțat în discuții cu șefii de la Statul-Major și cu colegii. A fost o chestiune personală, copilul terminase ciclul primar și doream să revin acasă, în Oltenia, mi-am făcut o casă și să înceapă acolo și el un ciclu complet de școală. 

– Dar cererea de trecere în rezervă când ați făcut-o?
– Am trecut în rezervă de la 1 august, cererea am făcut-o cu o lună mai devreme.  

M-am pensionat la cerere, nici vorbă să fiu îndepărtat, să scape de mine, cum zice ministrul Vasile Dîncu. Și cum să mă facă „idiot”? Am terminat cu brio armata.

– N-ați primit niciun reproș, nicio mustrare după accident?
– Negativ. (n.r. – este felul lui, specific unora dintre militari, de a spune Nu). De la superiori sau colegi, în niciun caz. De ce? Familiile da, dar de ce sunt supărate doamnele chiar pe mine? Și nu e normal ca ministrul să încerce să acopere nemulțumirea familiilor aruncând vina pe mine. Încă o dată: am făcut tot ce e omenește posibil. Și nu am nicio legătură cu misiunea.

– Soțiile susțin că ați vorbit despre eventualele probleme psihice ale piloților.
– Negativ. Niciodată. Altceva le-am spus. Le-am explicat că se face o comisie, complexă, de la Statul-Major. Cu medici, specialiști în aeronave. Și că atunci vom putea vedea ce s-a întâmplat. Când am avut concluziile le-am spus că motoarele aeronavei funcționau perfect. Doamnele spun: „De ce a decolat?”. Nu am niciun amestec în asta.

„Am întâlnit cazuri când piloții au refuzat să zboare”

– Dar de ce a decolat pe datele care există?
– Vremea de la bază nu era sub baremul piloților, al misiunii.

– Puteți explica, vă rugăm, oamenilor ce înseamnă „sub barem”?
– Dacă pregătirea piloților și aeronava impun să ai 1 kilometru vizibilitate, dau un exemplu, când vizibilitatea e de 400 de metri, nu zbori.

– Dar dumneavastră ați refuzat vreodată să zburați?
– Da, de mai multe ori. Poate fi vorba de vreme, de aeronavă, de felul în care te simți. Tu decizi. 

– În calitate de comandant de bază ați avut cazuri de refuz?
– Da, am întâlnit cazuri când piloții au refuzat să zboare. 

– Dar vremea pe 2 martie nu era sub baremul de zbor ați spus?
– Da, se putea decola conform stării meteo de la bază. E adevărat că mai departe de bază vremea a fost rea, sub baremul lor. Dar COAP le-a zis să se întoarcă. 

– Și nu se știa că vremea e „sub baremul lor” înainte de decolare?
– Nu știu exact, nu cred că se știa. Nu știu ce s-a întâmplat mai departe. Nu e OK ca ministrul să dea vina pe mine ca să le împace pe văduve.

***

Toate episoadele investigaţiei:

• Episodul 1: Armata SUA și SMURD nu și-au trimis, din cauza vremii, elicopterele de salvare la accidentul de lângă Baza Kogălniceanu. MApN a făcut-o și au murit 7 oameni
• Episodul 2: De 7 luni, Parchetul militar nu i-a chemat la audieri pe capii Aviației. „Generalul Vrăjescu ordonă ca elicopterul să nu decoleze”. „Domnul general Pană a grăbit decolarea”
• Episodul 3: Ministrul Apărării spune că l-a dat afară pe comandantul bazei de unde a decolat elicopterul, iar acesta afirmă că ”Habar n-am cine a dat ordinul de decolare”
• Episodul 4. Daniel Moise, pilotul celui de-al doilea MiG, confirmă că a avertizat: „Am spus: «Ninsoare puternică, aveți grijă!»”
• Episodul 5. ÎNREGISTRĂRILE CUTIEI NEGRE a elicopterului Puma, cu ultimele clipe ale echipajului, arată că Armata a mințit: „Înclinat… înclinat, nașpa de tot! Nu mai avem pământ”. Le-au spus să se întoarcă când deja muriseră
• Episodul 6. Disperarea turnului de control când, după MiG, a dispărut de pe radar și elicopterul cu 7 oameni: „Nu-l mai vedem nici pe ăsta și nu vreau să spun, mai dă-o dracu!”
• Episodul 7. O armată obosită, la granița cu un război proaspăt. Echipajul care s-a prăbușit cu elicopterul lucrase 15 ore pe zi, în medie, în luna anterioară accidentului. Ce a scris medicul despre ei?

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro