Mai ca as fi inteles masura, daca insusi inculpatul ar fi cerut sa fie ferit de ochii lumii, dar, dimpotriva, aparatorii sai chiar solicitasera prezenta presei. Fusesera refuzati, asa cum li se respinsese si cererea de fotocopiere a dosarului, ori de stramutare a procesului, stiuta fiind implicarea, pentru mita, a doua judecatoare de la aceasta instanta. Judecatoarea si-a explicat hotararea ca fiind expresia „dorintei” domniei sale. Marturisesc, e prima oara cand aud ca un magistrat se exercita potrivit „dorintei”, iar nu legii, constiintei si bunului-simt juridic. De buna seama, presedintele unui complet e suveran in sala de judecata. Actele si faptele sale se afla si sub protectia independentei si inamovibilitatii magistratilor. Abuzarea de astfel de principii esentiale intr-o democratie insa indreptateste, uneori, indoiala daca toti magistratii inteleg adevaratul lor rost, sau se prevaleaza nedemocratic de ele. „Usile inchise” par nu a avea rolul de a menaja starea de spirit si intimitatea lui Pavalache (care nu e nici un copil abuzat, ori o fecioara violata), ci, mai curand, de a preveni ca vreunele din afirmatiile sale stanjenitoare sau cine stie ce nume sus-puse rostite de el sa ajunga la urechea publica. Pentru ca tot vorbim de transparenta in lupta anticoruptie.