Interviu rar cu Olena Zelenska: „Fiul meu mi-a spus: Mamă, vreau doar să-mi văd prietenii. De trei luni mă joc doar cu câini și bodyguarzi”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Soțul ei, Volodimir Zelenski, conduce rezistența națiunii sale la invazia lui Putin, iar familia ei este amenințată și despărțită din cauza războiului. Într-un interviu rar acordat pentru The Guardian, Olena Zelenska dezvăluie impactul războiului asupra familiei sale și povestește ce a făcut ea în cele aproape 4 luni de când războiul i-a schimbat viața.
La primele ore ale zilei de 24 februarie, Olena Zelenska a fost trezită de sunetul unor bubuituri înfundate undeva în depărtare. În timp ce se trezea din somn, și-a dat seama că sunetele pe care le auzea nu puteau fi artificii. Ochii ei s-au deschis brusc, a descoperit că era singură în pat. Ea a sărit și s-a grăbit în camera alăturată, unde și-a găsit soțul, președintele ucrainean Volodimir Zelenski, îmbrăcat deja în costum și cravată, gata de muncă. „A început”, i-a spus el.
„Am avut senzația că mă aflu într-o realitate paralelă, că visez”, spune Zelenska, descriind momentul în care viața normală a fost întreruptă, pentru familia ei și țara ei.
Curând după aceea, soțul ei a plecat în complexul prezidențial din centrul Kievului, pentru a prezida o ședință a consiliului de securitate care va decide asupra răspunsului inițial la invazia șocantă a Ucrainei de către Vladimir Putin. I-a spus soției sale că ar trebui să aștepte ca el să o sune mai târziu în cursul zilei cu instrucțiuni.
Rămasă singură, ea a mers să verifice ce fac cei doi copii, Oleksandra (17 ani) și Kirilo (9 ani). Ei erau trezi și îmbrăcați și păreau să înțeleagă ce se întâmplă. Zelenska a început să arunce într-o valiză diverse lucruri și a coborât în pivniță cu copiii de fiecare dată când bombardamentele se apropiau prea mult.
La un moment dat, ea stătea la primul etaj al vilei prezidențiale și se uita pe fereastră când un avion de luptă a putut fi auzit foarte tare la o altitudine joasă. Nu era sigură dacă era ucrainean sau rus.
„A fost un sentiment suprarealist, ca și cum aș juca un joc pe calculator și trebuie să trec anumite niveluri pentru a mă întoarce acasă. Dar mă țineam tare și am avut toată ziua acest zâmbet ciudat pe buze, pentru că încercam să nu le arăt copiilor panica. Am urmat ordinele de securitate, am mers unde ni s-a spus”, spune ea.
Viața ca „ținta nr. 2”
În acele prime zile ale războiului exista un sentiment terifiant că orice era posibil, deoarece rachetele loveau nonstop ținte din toată țara și trupele rusești înaintau spre Kiev din trei direcții. „Conform informațiilor disponibile, inamicul m-a marcat ca țintă nr. 1 și familia mea ca țintă nr. 2”, a spus președintele Zelenski, într-unul dintre primele sale mesaje video.
Soția lui nu știe pe ce informații s-a bazat evaluarea, iar Zelenski nu i-a spus niciodată despre vreo amenințare specifică la adresa familiei. Ea încearcă să nu se gândească prea mult la asta, „altfel voi deveni paranoică”. Dar era atentă la posibilitățile pe care le-ar putea oferi rușilor prinderea primei familii.
„Desigur, este posibil să exercite presiuni asupra președintelui prin intermediul familiei sale și nu aș vrea ca el să fie nevoit să aleagă între familia sa și responsabilitățile sale ca președinte. Deci, dacă există chiar și cea mai mică șansă pentru asta, trebuie să o elimin”, declară ea.
În timp ce Zelenski a ignorat sugestiile liderilor occidentali că ar trebui să părăsească Kievul și să formeze un guvern în exil în vestul Ucrainei sau în Polonia, el a trimis-o pe Zelenska și copiii departe într-o siguranță relativă. Zelenska ezită în a da detalii despre locul în care și-a petrecut primele două luni de război.
„Cu cât spun mai puțin, cu atât sunt mai în siguranță”, menționează ea, dar precizează că s-a mutat în mod regulat și insistă că a rămas în Ucraina tot timpul. Oleksandra și Kirilo nu au părăsit-o niciodată.
„Copiii au fost ideali”, spune ea. „De obicei, trebuie să le spui lucruri de un milion de ori, dar în prima zi au făcut totul foarte repede și ascultător. Eram într-un fel de stare schimbată, desigur. Apoi, după aceea, am avut această perioadă lungă de așteptare. Ne uitam la știri, așteptam apeluri. Am urmărit televizorul tot timpul”.
Într-o noapte la începutul războiului, când rușii încercau să asalteze Kievul, ea a văzut la televizor filmări ale unui tanc rusesc în cartierul Obolon, în afara unui bloc în care a locuit. În alte seri, filmări ale soțului ei, care nu mai era în costumul civil pe care îl purta când l-a văzut ultima oară, oferind discursuri captivante poporului ucrainean și făcând apel la liderii internaționali.
„Am putut vedea că totul a fost foarte emoționant pentru el”, spune ea. „Cunoscându-l, cred că a folosit toate pârghiile emoționale pe care le-a putut avea pentru a transmite mesajul. Dar nu a fost manipulare, a fost autentică – cu siguranță ar avea aceste sentimente.”
Uneori putea să vorbească cu soțul ei, deși nu pe dispozitivele ei normale. Personalul care se ocupa de securitate i-a cerut să-și lase în urmă toate dispozitivele electronice și să nu se conecteze la niciuna dintre rețelele ei de socializare.
Zilele erau lungi și singuratice, își petrecea timpul ajutându-l pe Kirilo la temele lui. Ea a încercat să planifice programe zilnice pentru a se menține ocupată. „Trebuie să planifici lucrurile pentru orele și minutele tale, pentru a te asigura că ai lucruri de făcut și nu ajungi să te pierzi în gânduri.”
Reîntoarcerea în spațiul public
Zelenska a apărut pentru prima dată în public, la 10 săptămâni după începutul războiului, pentru a o întâlni pe Jill Biden, iar perechea a făcut un tur la o școală din vestul îndepărtat al Ucrainei, întâlnindu-i pe cei care fugiseră de conflictul din est.
„A fost curajos din partea ei să vină. Era extrem de empatică și foarte interesată de poveștile pe care oamenii le-au spus”, spune Zelenska.
Alte convorbiri au avut loc prin telefon. Brigitte Macron s-a oferit să ajute la reconstruirea unei școli. Recent a discutat cu regina Mathilde a Belgiei, care este și profesor de psihologie și care are câteva sfaturi despre programele de reabilitare.
În comparație cu mulți ucraineni, Zelenska a avut o situație ușoară în ultimele luni, dar războiul și-a spus cuvântul și asupra primei familii.
„Fiul meu mi-a spus: Mamă, știi, vreau doar să-mi văd prietenii. Nu i-am văzut de atâta vreme. De trei luni mă joc doar cu câini și bodyguarzi”, povestește Olena Zelenska.
Fiica ei și-a ținut pasul cu studiile și speră să înceapă facultatea în septembrie, dar ea, la fel ca milioane de ucraineni, a ratat mare parte din școală. Războiul vine după doi ani de întreruperi legate de Covid.
„Fiecare ucrainean se află acum sub o povară psihologică uriașă”, afirmă Zelenska. „Jumătate din populația noastră trăiește separat de familiile lor. Desigur, majoritatea dintre noi nu am trăit niciodată în aceste condiții înainte.”
Deocamdată, accentul se pune pe învingerea rușilor, dar când războiul se va termina, va trebui să existe un program major pentru a vindeca națiunea. „Nimeni nu are nevoie de o țară care a câștigat, care a luptat pentru teritoriul său, dar care este populată de oameni care nu pot să trăiască, să funcționeze sau să-și crească copiii în mod normal. Există pericole mari în fața noastră.”
Zelenska poate acum să petreacă ceva timp la Kiev, dar este departe de a fi sigur că familia președintelui nu mai este o țintă pentru ruși „Când vezi crimele îngrozitoare pe care le-au comis, te gândești că poate chiar sunt capabili de orice”, menționează ea.
Prin urmare, este evazivă în ceea ce privește locul în care locuiește acum. „Bineînțeles”, spune ea, nu poate trăi cu soțul ei, dar cel puțin acum ajung să se vadă. Ea descrie prima lor întâlnire, după toate acele săptămâni, în termeni de obicei subestimați. „Ne-am îmbrățișat, ne-am salutat și ne-am întrebat cum suntem. Copiii erau aici și s-au agățat de el o vreme. Acum ne putem vedea și ei își pot atinge fizic tatăl, ceea ce face lucrurile puțin mai ușoare.”
