Recunoștința pentru lucrurile bune din viață ne face să fim mai concentrați pe ceea ce avem și nu pe ceea ce ne lipsește. Să fim mai mulțumiți și nu mai frustrați. Să fim mai optimiști și mai siguri că viața ne-a dat ceea ce aveam nevoie decât invers. Recunoștința este un ingredient principal al sănătății noastre psihice.
Nu ați întâlnit oameni pe care parcă nimic nu îi mulțumește? Pentru care toate sunt insuficiente, imperfecte, etc.? Care ajung la un hotel de 5 stele și tot găsesc niște defecte care le anulează toată experiența de 5 stele? Ei bine, ei sigur nu sunt niște oameni foarte fericiți. A avea capacitatea să te bucuri de ce ai și să vezi lucrurile bune – iată ceea ce face fericirea umană. Dacă părinții unor copii mici ar simți numai stresul asociat cu creșterea lor din primii ani, nesomnul și lipsa de relaxare, sigur că experiența parentalității ar fi una dezastruoasă. Dar dacă se concentrează pe primii pași, primele cuvinte și tot ceea ce face din prima copilărie ceva magic, atunci vine și fericirea de a fi părinte.
Dacă la muncă vezi numai vrafurile de dosare care se adună pe birou dar nu și plăcerea de a munci, eficiența și de a fi în compania unor colegi plini de merite, dacă nu simți niciun pic de recunoștință pentru că faci ceea ce îți place, dacă vii la birou motivat numai de bani sau alte chestii exterioare, atunci viața ta e mai puțin captivantă.
Ideea este că ține numai de noi să ne concentrăm pe lucruri pozitive, atunci când ele există. Desigur, asta nu înseamnă că vom ignora complet semnale negative majore (cum ar fi un copil cu probleme de dezvoltare, de exemplu). Dar ține de noi să ignorăm micile neajunsuri și să vedem marile frumuseți, iar pentru asta să avem parte de o mulțime de emoții pozitive. Cu alte cuvinte, fericirea este sub controlul nostru.
Sigur, mai ține și de capacitatea creierului de a se relaxa, de a nu se alerta la toate micile nenorociri mari, de a fi mai …zen. Dar chiar și asta se poate educa. Dacă ai avut parte de o copilărie plină de privațiuni, care te-a făcut să vezi mai întâi ceea ce-ți lipsește, cu niște ședințe de terapie te poți „reprograma“ ca să devii mai calm și mai pozitiv. Același efect îl are meditația (pe Youtube există nenumărate filme care te învață să practici meditația, iar efectele acesteia sunt miraculoase, de la relaxare instant la combaterea procesului de îmbătrânire cerebrală).
Și poți face zilnic, la ceas de seară, o listă cu lucrurile pentru care ești recunoscător sau recunoscătoare. Asta te ajută să te concentrezi pe plusuri și să ignori minusurile. Și pentru asta, creierul tău îți va fi …recunoscător.
Articol de Iuliana Alexa, redactor șef PSYCHOLOGIES România