De ce unele femei din Parlamentul României nu recunosc abuzurile împotriva lor sau a colegelor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Sunt o femeie puternică, nu pot fi o victimă”, spun unele parlamentare, care susțin că, deși au loc abuzuri în politică, ele nu au fost niciodată ținta lor. Există riscuri pentru politicienele care sancționează abuzul, spun doi profesori de științe politice de la Universitatea București, contactați de Libertatea. Există însă și riscul ca lipsa de reacție în fața sexismului din partea celor care fac legile să contribuie la „perpetuarea comportamentelor de acest tip” la nivel de societate.
Cuprins:
- „Procentul de o treime este subreprezentat”
- „Dacă ai o atitudine serioasă, totul e în regulă”
- „Răspunderea este pusă tot în sarcina femeilor”
- „Femeia puternică nu vrea să pară o victimă”
- „Nu ar trebui să judecăm tot femeile pentru diversele strategii de a rămâne în politică”
- Educația, singura șansă a schimbării
- Fără femei în Parlament, legile împotriva violenței au mai puține șanse
- „Dumneavoastră sunteți atât de proastă, e incredibil ce spuneți. (...) Eu am o poză în care dumneavoastră faceți sex anal. Acuma ce să facem?”. - Şerban Nicolae către Cosette Chichirău, decembrie 2017
- „Dă cu labele, vezi că faci fractură, vezi, domnişoară, că faci fractură şi pe urmă nu mai poţi să... votezi”.- Nicolae Bacalbaşa către Raluca Turcan, mai 2017
- „Femeile se bucură de fiecare minut în plus”. - Daniel Suciu, deputat PSD, către Oana Ţoiu, 6 martie 2023
- „Tuturor celor care trebuie felicitate az- domnișoare, soții, doamne, eventual amantele prietenilor”. - Mircea Dăneasă, senator AUR, în plenul Camerei superioare, 8 martie 2023
Acestea sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute episoade în care misoginismul și sexismul din Parlamentul României s-au auzit de la tribună. Dar astfel de situații s-au întâmplat și pe holurile instituției, după cum au relatat pentru Libertatea mai multe femei parlamentare. Însă reacțiile lor în fața discriminării din forul legislativ au fost diferite, arată sondajul realizat de ziar la începutul lunii martie.
- 30 de parlamentare au admis că există abuzuri în Parlament;
- 31 de parlamentare au negat existența abuzurilor;
Unele au nuanțat comportamentele sexiste, au minimizat amploarea fenomenului sau chiar au respins cu fermitate posibilitatea de a deveni o victimă a abuzurilor.
„Eu sunt puternică, nu pot fi o victimă”, este una dintre replicile des întâlnite în rândul femeilor care fac legile în România.
„Procentul de o treime este subreprezentat”
Care sunt rațiunile din spatele unor răspunsuri care nuanțează comportamentele misogine? Explică pentru Libertatea Ionela Băluță și Claudiu Tufiș, profesori la Facultatea de Științe Politice a Universității din București și autori ai studiului „Barometrul violenței de gen 2022”. În discuțiile cu cei doi cercetători nu am declinat şi numele parlamentarelor, ci doar răspunsurile acestora, cu titlu de exemplu.
„Cred că procentul de o treime (care a spus că există abuzuri în Parlament, n.r.) este subreprezentat. Adică faptele de abuz, de violență și de hărțuire sunt mult mai numeroase. Femeile din politică sunt o țintă diferită a diverselor forme de violență: de la violență verbală la violență simbolică și la violență psihologică”, susţine Ionela Băluţă.
Este subreprezentat şi pentru că unele femei „au interiorizat stereotipurile şi rolurile de gen şi privirea corpurilor lor printr-o grilă sexualizantă, aşa că nu întotdeauna identifică toate situaţiile de violenţă”, mai explică profesoara.
De exemplu, o glumiţă sexistă sau legată de o rochie sexy, în context profesional, este un abuz. Aceasta este o formă de violenţă pe care nu toate femeile o identifică.
Libertatea a arătat că astfel de „glume” sexiste sunt aproape la ordinea zilei în Parlamentul României.
„Dacă ai o atitudine serioasă, totul e în regulă”
Cel mai întâlnit tipar de răspuns al femeilor care au negat că s-au lovit de sexism în Parlament a fost să găsească explicații. Deși admit că sexismul există în mediul lor profesional, găsesc motive pentru care ele însele nu au fost o ţintă.
- „Cred că o femeie poate impune respect, dacă dorește, prin felul de a vorbi, de a se îmbrăca, de a se comporta. Dacă ai o atitudine serioasă, totul e în regulă”, e de părere deputata PSD Oana Florea, care susține că nu a fost martora sau victima oricăror tipuri de abuzuri de când este în Parlament.
- „Știți, după o anumită oră, la anumite petreceri, chiar și cele mai elegante persoane se pot transforma. N-am avut ocazia să stau în medii mai degradate sau să fiu în anumite conjuncturi”, explică senatoarea PNL Claudia Banu modul în care evită să se expună unor potențiale comportamente nepotrivite.
- Deputata AUR Dumitrina Mitrea spune că au existat doar cazuri izolate în care a fost ținta discriminării de gen. Motivul, spune ea, este că „nu încerc să provoc”. „În momentul în care o femeie încearcă să provoace un bărbat, acesta nu mai ține cont, apare acea dorință de a arăta că el este superior”, spune demnitara.
- „O femeie care respectă și se respectă, indiferent de funcție, trebuie să aibă înțelepciunea de a auzi selectiv”, susţine și deputata PSD Raluca Dumitrescu.
- „Aș răspunde cu altă întrebare. Oare ar trebui să le băgăm pe toate în seamă? Oare câte femei n-au zis ceva de la microfon care s-ar putea interpreta?”, e de părere Christine Thellmann, deputată PNL.
„Răspunderea este pusă tot în sarcina femeilor”
Profesoara de științe politice Ionela Băluţă susţine că acest fel de raportare la misoginismul colegilor vine, de fapt, dintr-o percepţie socială potrivit căreia răspunderea este pusă, mai degrabă, în sarcina femeilor decât a bărbaţilor.
„Unele nu doar că nu identifică sexismul, dar, şi atunci când au dubii, le este ruşine, pentru că sunt învăţate că ele sunt de vină, ele nu trebuie să se expună, ele nu trebuie să provoace. Şi atunci devine foarte greu să vorbeşti despre asta”, spune profesoara.
Unele au interiorizat acest discurs şi au ajuns să creadă că e vina lor sau că e datoria lor să nu se îmbrace provocator, să nu creeze contexte care să le sugereze bărbaţilor nu-ştiu-ce.
Claudiu Tufiş, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, explică, pentru Libertatea, că „vina victimei” este un adevărat fenomen în societatea românească, fie că e vorba de hărțuire stradală sau de violență de gen.
„Prima explicaţie pare să trimită mai degrabă la culpabilizarea victimei: ştie ea ce-a făcut, a provocat cumva, s-a îmbrăcat cumva, poate chiar băuse. Sunt explicaţii care au devenit automatisme în societatea românească, atunci când încercăm să ne explicăm astfel de cazuri. Şi, astfel, ajungem la perpetuarea comportamentelor de acest tip”.
Profesoara Ionela Băluţă dă exemplul judecătorilor care acordă circumstanțe atenuante violatorilor.
„În «Barometrul violenței de gen» se vede foarte clar că violul este respins, dar, dacă femeia e îmbrăcată nu-ştiu-cum, dacă ea acceptă anumite avansuri, atunci ea poate fi făcută răspunzătoare pentru ce i s-a întâmplat. Ca să fii o femeie respectabilă, nu trebuie să răspunzi la 2.00 noaptea la telefon. Am avut de curând un exemplu la cel mai înalt nivel, unde s-a spus şi că vina este a femeilor”, explică profesoara.
„Femeia puternică nu vrea să pară o victimă”
Un alt tip de răspuns al parlamentarelor în faţa comportamentului sexist al colegilor este sublinierea propriei puteri: din postura de femei puternice, nu pot fi victime ale abuzurilor, explică acestea.
- „Eu sunt o femeie puternică, bine înfiptă și cu picioarele pe pământ! Nu aș permite să mi se întâmple un abuz, îl abuzam eu de zece ori mai tare pe cel care mă abuza, nu se pune problema”, declară senatoarea AUR Evdochia Aelenei.
- „De-a lungul timpului, m-am confruntat cu situaţii în care faptul că sunt femeie ar fi presupus că nu am acelaşi nivel de dezvoltare intelectuală. Totuşi, depinde cum priveşti asta: ca pe o frustrare ori ca pe o armă, căci subestimarea poate fi jucată în avantajul oricărei femei inteligente”, povestește senatoarea PNL Roberta Anastase.
- „Eu sunt o femeie hotărâtă și nu mi-e frică. Din moment ce simt că cineva a depășit limita, opresc conversația. Sunt destul de hotărâtă în a preîntâmpina situațiile neplăcute în care aș putea să ajung”, spune și senatoarea UDMR Eva Cset.
- „Am avut reacția tipică a femeii puternice, care nu vrea să pară o victimă”, povestește și Cosette Chichirău, deputată USR, cum a făcut față unor momente în care s-a confruntat cu atitudinea nepotrivită a colegilor.
Pot femeile din Parlamentul României să combată misoginismul prin puterea personală? Profesorul Claudiu Tufiş crede că reacţia acestora poate fi un mecanism de apărare, de rezolvare a unui conflict care apare între statutul de femeie şi cel de politiciană care observă derapaje pe care nu le poate sancţiona.
„O acţiune într-un astfel de context înseamnă pentru ele să-şi expună cariera politică unui risc. Pentru că nimeni nu va accepta să promoveze în continuare persoane care aduc în discuţie astfel de situaţii”.
„Nu ar trebui să judecăm tot femeile pentru diversele strategii de a rămâne în politică”
O altă explicație pentru care unele femei preferă să nu reacţioneze la gesturile nepotrivite făcute de colegi este teama de a fi stigmatizat, mai spune Ionela Băluță. „Ar fi privită prost de toţi bărbaţii şi de o parte dintre colege. S-ar expune, n-ar câştiga nimic, aşa că mai bine tace”. Sau teama de a fi exclusă, mai ales dacă de partea cealaltă este un coleg de partid, cu mai mulți aliați.
„Asta le expune la excludere și delegitimare. Deci nu ar trebui să judecăm tot femeile pentru diversele strategii de a rămâne în politică”, subliniază Ionela Băluță.
E nevoie să avem, în politică, o masă critică de femei care să le dea acestora puterea reală de negociere și de opoziție față de o linie de partid sau de un comportament abuziv.
Apartenenţa şi fidelitatea faţă de grupul politic le fac pe alte parlamentare să excludă faptul că în Legislativ ar exista comportamente abuzive din partea colegilor bărbaţi, arată şi profesorul Claudiu Tufiş. „Sunt văzute doar ca atacuri politice”.
„În politică, contează mai mult dorinţa de a-ți construi cariera şi de a ajunge pe poziţii importante. Or, în general, asta înseamnă negociere. Numai că în politica românească înseamnă, de multe ori, subordonare faţă de lider şi respingerea oricăror teme care ar putea să dăuneze şefilor ierarhici pe linie de partid”, explică profesorul.
Educația, singura șansă a schimbării
În ce privește atitudinea bărbaților, profesoara Ionela Băluță consideră că e nevoie de o educație, care să evolueze treptat.
„Eu cred că mulți bărbați nu înțeleg ce înseamnă sexismul, de ce glumițele sexiste sunt nepotrivite într-un spațiu public sau în unul profesional. Dacă noi am spune de fiecare dată că nu este în regulă și am explica de ce, dacă nu înțelege și continuă, atunci am putea trece la moduri de respingere mai ferme. Astfel, încetul cu încetul, s-ar schimba sau ar dispărea aceste comportamente. Dacă le ignorăm, de fapt, participăm la perpetuarea lor”.
În ciuda multor exemple de abuzuri asupra femeilor atât din Parlament, dar mai ales din societatea românească (peste 40.000 de femei au fost victimele agresiunilor anul trecut), profesorul Claudiu Tufiş susţine că mentalitatea românilor cu privire la drepturile femeilor a evoluat în comparație cu acum 10-15 ani. Este încă nevoie de educaţie în acest sens.
Încetul cu încetul, ne educăm ca societate, numai că, în momentul când o parte din lideri, din elitele acestei ţări, refuză să discute astfel de cazuri sau încearcă să le minimalizeze, nu fac altceva decât să întrerupă acest mic progres pe care îl vedem la nivelul percepţiei publice.
Fără femei în Parlament, legile împotriva violenței au mai puține șanse
Sancționarea publică a acestor comportamente este necesară, cred cei doi cercetători, și pentru că reacțiile misogine împiedică o prezență mai mare a femeilor în politică. În Parlamentul României sunt 87 de femei, din 466 de membri, ceea ce ne situează la coada clasamentului la nivel european și chiar mondial.
Dacă nu vom avea mai multe femei în Parlament, care să reprezinte mai mult experiențele și nevoile femeilor, toate politicile împotriva violenţei de gen şi pentru egalitatea de gen nu vor fi susținute.
Această idee este susținută și de relatările parlamentarelor. De pildă, deputata PNL Luminița Barcari spune că femeile sunt nevoite să lupte mai mult decât bărbații pentru munca lor, chiar și în Parlament. „Uneori suntem ignorate. Pentru o propunere legislativă trebuie să muncești mai mult ca să treacă. Mi s-a întâmplat să văd trecând mult mai ușor o propunere legislativă care nu avea atâta substanță ca una pe care eu o susțineam”, povestește demnitara.
O confirmă și Diana Buzoianu, de la USR:
„Un exemplu concret, de acum zece ani, este legat de proiectul de lege pe avort, prin care se limita foarte mult accesul la procedura de avort. Atunci, singurul lucru care a blocat acest proiect a fost că extraordinar de multe femei, de la toate partidele, s-au coalizat împotrivă”.
Gabriela Crețu atrage și ea atenția că „sunt foarte puține femei în Parlament - locul 112 în lume”. „Situația generează o anume presiune și vulnerabilitate în reuniunile de partid sau parlamentare, când e vorba de a lua cuvântul și a apăra cauze legate de condiția femeii. Bineînțeles, este dificil de a construi majorități pentru asemenea cauze din neînțelegere și minimalizare a egalității dintre femei și bărbați ca punct pe agenda publică”, spune deputata PSD.
Au contribuit: Andreea Archip, Iulia Roșu și Cristina Radu
User Șters 26.03.2023, 16:31
Când bărbații sunt așa toată lumea e de acord că bărbații sunt niste porci misogini needucați. Dar când femeile fac așa ceva se găsesc scuze peste scuze. Nu e un dublu standard?
Mirciulica 26.03.2023, 18:30
atat timp cat Romania este si va fi educata dupa iohanis, barbatii vor trai cu impresia falsa ca ei sunt sexul tare. nici pe departe. multi sunt chiar sexul moale dar mascat de armura de mascul de sub costum. si unde nu traspare vreo capacitate, vreo aptitudine pozitiva deosebita dominanta, la acestia se pune in miscare agresivitatea, grobianismul, golania, in fata carora cei educati nu se lasa angrenati. si cei mai destepti cedeaza. cat adevar este in videoclipul original al lui pink floyd - "inca o caramida in zid" in ce-l priveste pe barbatul-profesor, dictator in clasa dar supus si slugarnic acasa. cam asta este realitatea.
Imparatul_e_gol_pe_YOUTUBE 28.03.2023, 16:54
Feministele atacand femeile normale ca "lumpenproletariat" (tradatoare de clasa) . O poveste veche de cand Marx