În litigiu, producătorul având sediul în localitatea Recaș, județul Timiș, a reclamat că regulile SGR au fost modificate radical cu doar câteva săptămâni înainte ca programul să debuteze în România.
Astfel, compania a reclamat că, până la data de 6 noiembrie 2023, legea prevedea că „producătorii au posibilitatea vânzării stocurilor până la data de 31 decembrie 2024”. În 7 noiembrie 2023, legea a fost modificată, fiind stabilit termen de epuizare a stocurilor data de 30 iunie 2024.
„Producătorii au milioane de unităţi în stocuri, care au fost planificate pentru vânzare pentru un anumit interval de timp, stocurile Cramelor Recaș fiind planificate pentru vânzare pentru o perioadă îndelungată de timp, producţia de vin realizată într-un an fiind planificată spre comercializare în decurs de cel puţin unu-doi ani ulterior producţiei, chiar şi 5 ani în unele cazuri”, a reclamat la proces compania producătoare de vinuri.
Vinurile, oprite de la „învechire”
Compania s-a mai plâns în instanță că „este total nelegală şi abuzivă această prevedere”, atâta timp cât autoritățile responsabile nu au furnizat din timp modelul şi eticheta ce pot fi folosite pentru ambalajele SGR.
„Totodată, nu pot fi considerate ca fiind legale prevederile art. 10 din H.G. nr. 1074/2021 referitor la stocuri, atât timp cât vinul are un traseu diferit de la producţie – îmbuteliere – comercializare – vânzare efectivă faţă de cel al berii, sucurilor sau apei îmbuteliate. În acest sens, vinurile au nevoie de maturare, un proces biologic care se petrece după momentul îmbutelierii şi poate dura ani buni până la momentul de consum”, a mai arătat producătorul de vinuri în procesul de la Curtea de Apel Timișoara.
Motivele suspendării articolului
Instanța a admis în parte cererea Cramelor Recaș și a dispus suspendarea articolului care prevede că „stocurile (n.r. – fără eticheta SGR) pot fi introduse pe piaţă, respectiv comercializate, după caz, cel târziu până la data de 30 iunie 2024, dată după care introducerea acestora pe piaţa naţională, respectiv comercializarea lor este interzisă”.
Judecătorii au arătat în sentință că, până în 6 noiembrie 2023, legea prevedea data de 31 decembrie 2024 drept termen-limită de lichidare a stocurilor, iar în 7 noiembrie 2023, cu mai puțin de o lună înainte de pornirea programului, termenul a fost devansat pentru 30 iunie 2024.
„Este adevărat că stabilirea unei date-limită de introducere pe piaţă a stocurilor de produse ambalate non-SGR reprezintă o chestiune de oportunitate, însă modificarea radicală, intempestivă şi nemotivată a acestei date, cu consecinţe economico-financiare nefaste asupra producătorilor şi comercianţilor vizaţi de prevederile HG 1074/2021, reprezintă, în opinia Curţii de Apel, o măsură luată cu exces de putere”, au decis judecătorii Curții de Apel Timișoara, a căror sentință a fost deja atacată cu recurs la Curtea Supremă.
Sentința este executorie și trebuie pusă în aplicare de îndată de către statul român. Dacă decizia va fi inversată la recurs, se va reveni la prevederea inițială din lege.
Magistrații din Timișoara au mai arătat în motivare că stocul Cramelor Recaș la deschiderea procesului era de 6,5 milioane de sticle. „Întrucât loturile de sticle de vin sunt inclusiv din anii 2021, 2022, 2023, rezultă că procesul de comercializare este unul îndelungat faţă de alte băuturi, reclamanta fiind într-o dificultate obiectivă de a epuiza stocurile prin vânzare, până la data de 30 iunie 2024”, se mai arată în decizia Curții de Apel Timișoara.
Ceptura a obținut o sentință favorabilă similară
Un proces similar a fost judecat la Curtea de Apel Ploiești și se află acum pe rolul Curții Supreme, în faza de recurs. Reclamantă a fost Crama Ceptura, o altă companie importantă pe piața vinurilor din România.
Reprezentanții societății au arătat că, „la o cantitate de un milion de sticle, au obligaţia achitării unei garanţii în cuantum de 500.000 de lei, sumă considerabilă pe care trebuie să o blocheze pentru sistemul SGR, fără a avea certitudinea că o vor recupera vreodată”.
„Profiturile nete ale producătorilor din industria vinurilor se situează la 10-13% din cifra de afaceri, iar suma datorată anual ca tarif de administrare va reprezenta, în medie, minimum 25 – 30% din profitul net actual. Producătorii nu au posibilitatea efectivă de a interveni asupra comportamentului consumatorului, care are posibilitatea să recicleze sticla sau nu, fiind de notorietate că unii dintre consumatori aleg să tezaurizeze sticle de vin, iar aceste ambalaje nu mai sunt introduse în economia circulară pe care sistemul o urmăreşte”, a mai reclamat, potrivit sentinței de la Curtea de Apel Ploiești, producătorul de vinuri Ceptura, care a obținut suspendarea programului de garanție-returnare în februarie 2024, printr-o decizie în primă instanță.
Peste 400.000 de euro doar reetichetarea sticlelor din stoc
Phillip Cox, acționar și director comercial al Cramelor Recaș, a declarat pentru Libertatea că, spre deosebire de alte industrii în care se produc băuturi, piața vinurilor este una aparte, în care procesul de valorificare este unul de durată.
„Este foarte bună ideea de reciclare. Nu suntem deloc împotrivă, dar există niște hibe care ne creează foarte multe probleme. Noi lucrăm cu produse depozitate intenționat ani de zile. La ora actuală avem 7 milioane de sticle în stoc”, a declarat Phillip Cox.
Omul de afaceri susține că doar pentru reetichetarea sticlelor vechi, astfel încât acestea să aibă aplicată sigla SGR și codul de bare, costurile sunt de peste 400.000 de euro. Problemele producătorilor de vin sunt însă mai complexe, după cum explică reprezentantul Cramelor Recaș.
„Până la urmă putem să schimbăm etichetele pentru ce avem în depozitul nostru, dar e foarte costisitor să facem acest lucru la fiecare magazin, în toată România. Am înțeles că ministrul a propus o amânare, dar încă e foarte greu, pentru că avem sticle vândute cu mulți ani în urmă pe care clienții (n.r. – comercianți de băuturi spirtoase care au cumpărat marfă en-gros) vor să ni le înapoieze. S-a creat un haos în piață.
Clienții mari nu mai cumpără vin deloc anul ăsta și încearcă să scape de stocuri și ne cer discounturi ca să vândă marfa din stoc. Felul în care ministrul a făcut-o (n.r. – implementarea sistemului) ne-a costat milioane de euro. E un haos absolut în opinia noastră”, a mai declarat Phillip Cox pentru Libertatea.
Directorul comercial al producătorului de vinuri spune că sunt refuzate la cumpărare sticlele de vin fără ambalaj nou, iar până la soluționarea definitivă a litigiului juridic va mai dura. „Mai sunt și alte probleme, că nu sunt destule mașini de reciclare și de sortare”, a mai spus Cox.
Returo: „Soluția este foarte simplă”
Anca Marinescu, manager afaceri corporative și comunicare în cadrul Returo, a declarat pentru Libertatea că, „înțelegând nevoia din piață”, ministrul mediului a inițiat un proiect de hotărâre, aflat acum în procedura de dezbatere publică, pentru prelungirea perioadei de tranziție. În același timp, operațiunea pe care reprezentantul casei de vinuri o cataloghează a fi extrem de complicată și costisitoare este considerată drept „foarte simplă” de oficialii Returo.
„Propunerea este de prelungire a termenului până la 31 decembrie 2024. Pentru vinari sau pentru cei care au stocuri și nu le epuizează până la finalizarea perioadei de tranziție, soluția este foarte simplă: se iau stocurile din magazine, se reetichetează și se readuc în magazin. Conținutul este perfect în regulă și nimeni nu poate interzice vânzarea conținutului”, a declarat Anca Marinescu pentru Libertatea.
În procesul de la Curtea de Apel Timișoara, judecătorii au invocat că devansarea cu șase luni a termenului inițial a fost operată fără explicații. Reprezentanta Returo susține că modificarea s-a realizat cu scop precis cu doar câteva săptămâni înainte de pornirea programului. „În majoritatea țărilor, perioada tranzitorie a fost de șase luni. Este mult mai multă fraudă în momentul în care lași ambele tipuri de ambalaje o perioadă îndelungată pe piață. Aceasta a fost principala motivație, de a grăbi puțin implementarea. Nu a fost rea-voință sau altceva”, a mai arătat Anca Marinescu.
Potrivit profit.ro, un amendament propus de liberali în comisiile de specialitate ale Parlamentului prevede eliminarea în totalitate a ambalajelor pentru vinuri din sistemul garanție-returnare. Sursa citată arată că raportul mai trebuie avizat de o comisie coraportoare și apoi va fi supus votului final al Parlamentului.
Cum funcționează SGR
Programul garanție-returnare (SGR) este un sistem prin care cetățenii români plătesc o garanție de 0,50 lei atunci când cumpără o băutură, indiferent că vorbim despre apă, băuturi răcoritoare, bere, cidru, vin, băuturi spirtoase. Sistemul se aplică pentru toate tipurile de ambalaje primare nereutilizabile fabricate din sticlă, din plastic sau din metal, care au volume cuprinse între 0,1 şi 3 litri inclusiv. După golirea ambalajului, consumatorul poate să-l aducă într-unul dintre punctele de returnare organizate de comercianți, primind în schimb cei 50 de bani plătiți la achiziția produsului.
Foto: Agerpres
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro
Marica13 • 02.05.2024, 16:55
Foarte bine....inca o data se dovedeste sa statul e hot..condus de hoti care vof iar votul nostru sa nu faca nimic si sa se imbogateasca
1Gin • 27.04.2024, 22:35
Se observă foarte simplu anul în care a fost îmbuteliat vinul. Ce e îmbuteliat până în 2024 să meargă fără sigla sufletului.
AndreyRlz • 27.04.2024, 10:43
Problema cu schema asta RetuRo este ca a fost gândită de băieții deștepți ca să se îmbogățească ei, pentru omul de rand, pentru multe magazine și chiar pentru producători nu aduce niciun beneficiu. Dacă chiar vroiau sa facă ceva pentru mediu și pentru omul de rand ar fi dat 50 bani la fiecare sticla returnata fără sa mai fie nevoie de garanție, ambalaj special și tot felul de mașinării. S-a întâmplat o vreme prin 2023 asa la unele magazine Auchan și mereu se formau cozi la reciclarea de pet-uri și sticle, unii veneau cu saci întregi, alții doar cu o punga, dar nu exista zi sa nu stai la coada pentru reciclare și toți erau mulțumiți. Asa de când cu RetuRO poate doar 10% sunt mulțumiți, restul 90% nemulțumiți și unii chiar abandonează reciclarea din comoditate sau lipsa de aparatura în zona.