După o viață plină de durere, la bătrânețe a primit încă o lovitură cruntă | Paraschiva riscă să-și piardă vederea: ”Vreau să am ochişori pentru nepoţeii mei!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Viaţa este nedreaptă uneori şi ne pune la fel de fel de încercări. Peste unele putem trece cu sau fără ajutor, însă peste altele nu. Povestea de viaţă a unei bucureştence de 62 de ani, pe care viaţa a încercat-o în nenumărate feluri, este ruptă parcă dintr-un film… dar nu unul cu final fericit, ci în genul celor care te ţin cu ochii în lacrimi.
Paraschiva este o femeie cu frică de Dumnezeu. Şi-a crescut şi educat copiii cum a ştiut mai bine şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a le oferi măcar strictul necesar, cu toate că, de cele mai multe ori, posibilităţile au fost extrem de reduse. În urmă cu 18 ani, pe când lucra ca ţesătoare la Textile Dacia, iar cele două copile aveau doar 10 şi repectiv 8 ani, femeia a fost diagnosticată cu cancer de col uterin. Vestea a căzut ca un trăsnet peste familia ei, însă ea nu s-a dat bătută nici o clipă. S-a operat şi pentru că o bună perioadă de timp a fost nevoită să stea în concediu medical, starea de sănătate fiind destul de fragilă, au rămas într-un impas financiar major.
”Îmi amintesc că într-o zi, pentru că nu aveam ce să le dau să mânănce, m-am dus la piaţa ţinându-mă de operaţie, de frică să nu se desfacă, şi l-am rugat pe un vânzător mai în vârstă să-mi dea o varză să le pot face ceva de mâncare copiilor. I-am spus că am să-i aduc banii de îndată ce primeşte soţul salariu. Off... ce mi-au auzit urechile şi ce ruşine am trăit când m-a făcut cerşetoare şi m-a trimis la muncă, n-am să uit în viaţa mea”, povesteşte femeia plângând.
Măcinată de faptul că nu are cu ce să-şi hrănească copiii, a căutat într-un tomberon să găsească câteva foi de varză din cele pe care le curăţă ţăranii când îşi expun marfa. A găsit câteva, însă odată ajunsă acasă nu-i venea să le gătească copiilor ştiind de unde le-a procurat. A doua zi, cu ajutorul unui asistent social, care iniţial a vrut să-i ia fetele până se mai pune pe picioare – dar femeia nici nu a vrut să audă de aşa ceva - a obţinut un ajutor de la stat şi s-a redresat.
”Le-am dus la cofetărie şi le-am spus să-şi aleagă câte o prăjitură. Tot atunci, le-am cumpărat şi câte o pereche de cercei, din argint, pentru că nu avuseseră niciodată”, îşi aminteşte Paraschiva.
A trecut timpul, fetele au crescut şi s-au măritat. Una dintre ele a devenit mămică. Paraschiva s-a pensionat pe caz de boală pentru că în urma operaţiei de cancer i-a fost afectată vezica urinară şi a început să aibă unele probleme. Are doar 400 de lei pensie după 23 de ani de muncă, iar soţul - pensionar şi el din cauza problemelor la inimă - are 600 de lei. De când se ştiu au locuit cu chirie deoarece primăria nu le-a oferit, în toţi aceşti ani, nici o locuinţă cu toate că au depus nenumărate dosare în acest sens. În prezent, stau în cartierul Bucureştii Noi şi plătesc lunar 500 de lei chirie.
Pentru a câştiga un bănuţ în plus strâng peturi şi le duc la un centru de reciclare. Primesc în jur de 40 de lei pe 4 saci plini cu sticle de plastic. Apă curentă nu au – aprovizionându-se zilnic de la o tâşnitoare din parc - gazele lipsesc şi ele, gătind cu ajutorul unei butelii, iar seara se spală în lighean pentru că locuinţa nu are baie.
De ceva timp, femeia se confruntă cu o altă problemă de sănătate. În urma unui control, medicul oftalmolog i-a spus că dacă nu se operează cât mai repede riscă să-şi piardă vederea din cauza cataractei. Însă pentru operaţie are nevoie de cel puţin 1.100 lei pentru fiecare ochi în parte, bani pe care biata femeie nu-i are.
Acum vede la maxim doi metri în faţă, iar la distanţă mai mare nu reuşeşte să distingă mai nimic. Îşi doreşte mai mult ca orice să-şi recapete vederea pentru a-şi putea plimba nepoţica în parc fără a-şi face griji că o pierde dacă micuţa se îndepărtează de ea.
”Nu-mi doresc decât să-mi recapăt vederea. Vreau să am ochişori pentru nepoţeii mei şi pentru a putea să citesc şi eu, acum la bătrâneţe, o carte sau ziarul pe care îl cumpără zilnic soţul meu”, ne-a spus femeia abătută.
foto: Dumitru Angelescu
