Ministerul Public a lansat un îndrumar pentru investigarea infracțiunilor sexuale contra minorilor. „Caracterul practic al ghidului este inexistent”, reclamă un magistrat

Ministerul Public a lansat miercuri, 14 septembrie, într-o conferință de presă, un ghid pentru investigarea infracțiunilor de viol, numit „Îndrumar teoretic și practic privind infracțiunea de viol. O abordare axată pe victimele minore”. Are 68 de pagini și a fost publicat și pe site-ul Ministerului Public. 

Documentul se adresează procurorilor din cadrul Ministerului Public „în vederea îmbunătățirii răspunsului la cauzele având ca obiect infracțiunile de viol”, pentru uz intern. 

282 de dosare de viol cu victime minore au fost trimise în judecată anul trecut și 428 de dosare de act sexual cu un minor, conform datelor furnizate de Parchetul General. Numărul infracțiunilor necercetate este, după toate estimările disponibile ale experților, mult mai mare.

„Din ce știm, CSM chiar spune că, în toate cazurile de agresiuni sexuale cu victime minori, ar trebui să existe obligativitatea ca procurorul să ceară efectuarea unei evaluări psihologice a victimei, pentru a face astfel diferența între viol și act sexual cu un minor, la încadrarea faptei. Și CEDO, în deciziile sale, ne reproșa același lucru, că nu avem o practică unitară, așa încât să putem face această diferență”, a contextualizat reporterul Libertatea momentul apariției codului. 

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Redacția i-a întrebat pe oficialii Ministerului Public de ce ghidul se adresează doar situațiilor de viol și nu de act sexual cu minor? Asta în condițiile în care, în România, practica arată că, în multe cazuri, anchetatorii prezumă că victimele minore au consimțit abuzul pentru că nu s-au împotrivit fizic și nu încadrează fapta la viol, ci la act sexul cu minor. 

Gabriela Scutea l-a delegat pe procurorul adjunct, Cătălin Popescu, să răspundă la această întrebare.

Vârsta consimțământului la 14 ani?

„Ghidul tratează problema consimțământului. Dacă procurorul examinează consimțământul victimei, intră în problema diferenței dintre  viol și actul sexual cu un minor. Acest ghid se adresează tuturor procurorilor, iar camerele de audiere sunt pentru toate victimele agresiunilor sexuale”, a precizat procurorul Popescu.

Reporterul Dela0.ro a vrut să știe care e poziția Parchetului General față de recomandarea CSM pentru introducerea vârstei consimțământului la 14 ani, dar Gabriela Scutea a precizat că va formula un răspuns în scris, pentru că „raportat la dezbaterile parlamentare și la discuțiile apărute recent în spațiul public, pot fi într-o confuzie”.

Magistrat: „O compilație de hotărâri CEDO și teorie copiată”

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

„Caracterul practic al ghidului este inexistent”, au precizat surse judiciare pentru Libertatea, după ce a analizat conținutul ghidului.

 „E o compilație de hotărâri CEDO și teorie copiată din cărți de psihologie. Cel mai grav este ca referirile la protocolul NICHD sunt neadecvate. Este evident ca autorii nu au făcut nicio audiere cu acest protocol și nu înteleg cum funcționează!”

Cum a fost elaborat ghidul?

Ghidul a fost redactat „de un colectiv de procurori din cadrul Secției de resurse umane și documentare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în prima parte a anului 2022”, conform documentului.

Un ghid asemănător a mai fost lansat în 2016, printr-o finanțare externă. 

Documentul are cinci capitole. Două dintre ele au ca sursă principală două documente ale autorităților din Marea Britanie, unul dintre ele este elaborat pe bază unei cărți de psihologie din 2014, iar un altul prezintă mai multe hotărâri CEDO. 

• Capitolul 1 este introductiv și explică de ce a fost necesară realizarea acestui ghid. 

• Capitolul 2, care prezintă mai multe stereotipuri și idei preconcepute despre viol, abuzatori și victime, a fost realizat pe baza unui ghid redactat sub egida Crown Prosecution Service din Marea Britanie în ce privește abordarea cazurilor de viol.  

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

• Capitolul 3 prezintă noțiuni despre mecanismele traumei. A fost elaborat pe baza lucrării „Psihologia traumei”, Editura Polirom, 2014.

• Capitolul 4 prezintă mai multe hotărâri CEDO privind violul. 

• Capitolul 5, care cuprinde informații despre protocolul NICHD, o metodologie folosită pentru audierea victimelor minore, a fost redactat pe baza unei lucrări elaborate de Ministerul de Interne al Marii Britanii. 

Câteva dintre ideile prezentate în ghid

Lipsa consimțământului, elementul esențial al violului

Ghidul explică că forța și lipsa rezistenței victimei nu sunt elemente ale violului. 

În schimb, lipsa consimțământului este elementul esențial al violului. 

Consimțământul trebuie să fie liber exprimat, iar evaluarea acestui fapt se face în contextul tuturor circumstanțelor cauzei. Aceasta reflectă o tendință universală către aprecierea lipsei consimțământului ca element esențial al violului.

Documentul arată:

Idei preconcepute despre viol 

În activitatea lor, procurorii nu trebuie să pornească de la idei preconcepute despre viol, menționează îndrumarul, numind câteva dintre aceste mituri. 

• Violul implică întotdeauna utilizarea forței fizice
• Violul intervine cel mai frecvent între străini pe alei întunecate;
• Nu poate fi viol între partenerii de viață

Idei preconcepute despre autorii infracțiunilor sexuale

• violul este o infracțiune comisă din pasiune;
• tinerii nu merită să fie condamnați, întrucât au toată viața înainte sau se bucură de bune referințe.

Reacția de îngheț

Ghidul mai arată că există două modele de reacție a victimelor violului: rezistența fizică și „frica înghețată”.

„Nu se poate, ca atare, considera că a exprimat consimțământ la actul sexual persoana care a experimentat o reacție de tip „îngheț””, precizează documentul. 

De ce victimele nu raportează faptele

Documentul enumeră factorii pentru care victimele minore nu raportează abuzurile sexuale.

• „Internalizarea vinei (prin sentimente de rușine, de responsabilizare, teama de a dezamăgi pe alții)”
• „Dinamica puterii (manipulare, amenințări, legea tăcerii, multiplele fațete ale relației cu agresorul)”
• „O rețea socială fragilă (absența unui sprijin în mediul școlar sau familial etc.)”
• „Teama de consecințe pentru el și pentru anturajul său”

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro