Isi risca viata pentru 1.400 lei

In timp ce cobora cu colivia in mina de la Lupeni, Varujan Vosganian, ministrul economiei, a exclamat: ”Sa lasi in urma lumina soarelui pentru intunericul de aici nu e pentru oricine!”. Reporterii Libertatii au coborat in iadul de sub Valea Jiului, acolo unde ortacii isi risca viata in fiecare zi pentru un salariu mediu de 1.400 lei.

Coborarea in subteran cu liftul-colivie iti inlatura orice urma de indoiala pe care ai fi putut-o avea asupra conditiilor de aici. Colivia e compartimentata in doua cabine inguste, asezate una peste alta. Odata intrat, nu mai gandesti decat ca ai pasit intr-un vehicul cu animale trimise la osanda, ce se agata disperate de bare si respira acelasi aer, pret de cateva minute, atat cat dureaza coborarea de 400 de metri. ”Cand se mai inunda mina si vine apa si in lift, astia care stau deasupra imping apa cu picioarele peste cei de jos, sa rada de ei”, ne explica ortacii, aratand spre plafonul ciuruit al coliviei, deasupra caruia se afla un alt grup de mineri.

Mina este plina de gaz

Dupa intrarea in sut, minerii de la Lupeni parcurg cel putin trei kilometri pana la frontul de lucru, intr-un aer cu o concentratie exploziva de gaz metan. ”N-as fi venit aici, in Vale, daca n-ar fi fost nevoia de bani”, ne marturiseste Gheorghe Bilascu. Omul a venit acum 20 de ani tocmai din Maramures, manat de oferta regimului comunist, care i-a asezat atunci pe mineri in fruntea clasei muncitoare. ”A fost bine o perioada. Ne-au dat casa, masa… Acum, sincer, nu i-as dori nici dusmanului meu munca asta, mai ales la banii pe care ni-i dau”, spune ortacul.

La abataj, minerii sunt nevoiti sa lucreze si cu bratele goale pentru a smulge carbunele din zacamant. Zgomotul este infernal, iar aerul irespirabil. ”Tragem asa cate sase ore pe zi. Nu stiu cine ar mai face asta. Ne riscam viata pentru 14 milioane de lei pe luna (n.r. 1.400 lei noi)”, afirma la randul sau Silvester Miklos, un alt miner cu state vechi.

La final de program, ortacii ies din sut cu cel putin o zi de viata mai putin. Sunt doar niste siluete negre, care, dupa pensionare, dispar prematur in acelasi pamant in care au trudit.

Urmărește-ne pe Google News