Mii de oameni, mii de solicitări, de dosare, de întrebări şi de chestiuni stringente, din cele care nu suferă niciodată amânare, adunate în 37 de ani de carieră, n-au reuşit să-i şteargă Liubiţei Luchin, pofta de muncă, blândeţea de pe chip şi seninătatea din priviri.

„M-am născut chiar aici, în comună. Am terminat Liceul Sârbesc, profilul filologie-istorie, în 1979. În adolescenţă mi-aş fi dorit să devin asistentă medicală, însă am picat la Sanitar cu zece sutimi. Am mai dat o dată examenul, luam ore la Timişoara, dar n-a fost să fie, aşa că, după ce am terminat şcoala, am hotărât să-mi găsesc repede un loc de muncă. Am stat acasă o singură săptămână, apoi m-am angajat, iar în primii doi ani am lucrat la birou, la Cooperativa de Consum de pe vremea aceea. Am fost casier-încasator, iar din 1981 până în 1991 am activat aici, în primărie, la registratură. Ăsta a fost să fie locul meu, la mine acasă, pe meleagurile unde am văzut lumina zilei, în mijlocul consătenilor”, spune femeiea, confrom Renașterea.

Doamna Liubița a schimbat cinci primari şi a colaborat bine cu toată lumea care a lucrat în Primărie, fiind fericită că deşi n-a ajuns cadru medical, tot în slujba oamenilor s-a pus.

Întrebată care a fost cel mai frumos moment din îndelungata ei carieră în administraţie, femeia a răspuns fără pic de ezitare că acela în care a fost protagonista unui articol apărut în „publicația” locală din comuna natală.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro

Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.