Meserie de la bunica

“Irina Palm”, al doilea lungmetraj al unui cineast sexagenar (in care “sex” vine de la 60, nu de la ce va ganditi!), a fost revelatia Berlinalei de anul trecut: aplaudat indelung si din inima, filmul necunoscutului Sam Garbarski a fost dat ca favorit principal la Ursul de Aur, in timp ce Marianne Faithfull (“Irina” din titlu) parea sa fie “in carti” pentru Premiul de interpretare… Asa cum se-ntampla la marile festivaluri (cu fericita exceptie a lui Mungiu si al sau “432”), n-a fost sa fie nici una, nici cealalta. Dar “Irina Palm” a fost – de departe – cel mai iubit film al unei selectii cam curate si uscate, primind un binemeritat premiu al publicului. Maggie, asadar (Faithfull, extraordinara, desi nu pare sa faca nimic “special”!), este o vaduva care-si numara banutii de pensie intr-un cartier amarat dintr-un orasel industrial. Atunci cand afla ca nepotul ei are nevoie urgenta de o operatie costisitoare, nu sta o clipa pe ganduri si pleaca la Londra in cautare de lucru. Vede un anunt pe usa unui magazin “Sexy World”, cum ca sunt cautate “hostesse”, si intra. (De fapt, jobul era de lucratoare sexuale manuale…) Dupa ce trece peste hopul psihologic si peste testul de “indemanare”, Maggie – cu numele schimbat in “Irina Palm” – devine una din cele mai cautate, in-
tr-adevar, “gazde” ale stabilimentului cu pricina. Pe langa performanta lui Faithfull – cantareata legendara convertita sporadic la actorie si care pare sa fi asteptat o viata intreaga intalnirea cu acest rol -, irezistibila la acest OZN
cinematografic este tocmai extrema lui simplitate.

Dintr-o poveste ce putea vira in melodrama, dupa cum putea ramane blocata intr-un “realism social” adormitor de british, Garbarski scoate un film neasteptat de sobru (desi jumatate din el se petrece intr-un sex-shop), plin de umor (desi premisa este, cum spuneam, o operatie de care depinde soarta unui copil), indeajuns de matur (vezi problemele economice), dar si atins, parca, de un suflu miraculos care ia pe sus intreaga poveste, mutand-o la ultimul etaj al unui basm… Un “basm proletar”, cu un supliment de suflet la pachet. Pentru acasa.

Alex Leo Serban
Critic de film

Urmărește-ne pe Google News