Mutat în Toamna Anului Trecut în România, Un Maghiar Se Declară Uluit De Ce Aude Pe Stadioanele Noastre: „Unii Oameni Trăiesc în Trecut, Asta Nu Se Va încheia Niciodată”

Márk Tamás, 29 de ani, este unul dintre oamenii importanți de la Sepsi, echipa din Sfântu Gheorghe care dorește să joace din nou în cupele europene, să cucerească din nou Cupa și Supercupa României. Maghiarul a crescut la echipa orașului natal, Székesfehérvár, apoi a ajuns la Akademia Puskas, iar, înainte de a ajunge în Liga 1, a jucat vreme de doi ani în Polonia, la Slask Wroclaw.

Stoperul ungur joacă pentru Sepsi, dar precum majoritatea jucătorilor covăsnenilor, locuiește în Brașov, la nici jumătate de ceas de Sfântu Gheorghe.

În premieră oferind un interviu în România, pentru Libertatea, Márk Tamás a relatat ce-i place în Transilvania și de ce consideră că există, și va exista mereu, o rivalitate între cele două țări, chiar dacă, susține el, sunt foarte asemănătoare. A privit de pe margine, pe banca de rezerve fiind, cum meciul Sepsi – FC Universitatea Craiova a intrat în istorie, fiind suspendat de arbitrul Andrei Chivulete din cauza scandărilor xenofobe ale suporterilor echipei oltene.

Libertatea: Márk, îți place la noi?
Márk Tamás: Este ceva interesant. De ce? Fiindcă poți vorbi românește, ungurește, în aceeași zonă. Am venit la un club cu mulți străini, dar apreciez că oamenii din România, din Sfântu Gheorghe, încearcă să mă ajute să mă adaptez repede. Chiar mă simt foarte bine.

Recomandări

Vom plăti mai mult pentru o vacanță în Thassos, anul acesta. Creșterile de tarife anunțate de hotelierii greci

– Un pic ca acasă, având în vedere că la Sfântu Gheorghe se vorbește mult limba maghiară.
– Da, este un pic ciudat pentru că, deși lucrez într-o țară străină, pot totuși să vorbesc limba mea nativă. Mi-a luat un pic să realizez. Oricum, mă simt bine alături de românii și de străinii din vestiar, de la club. A fost ușor să mă adaptez.

„Suntem pe aceeași pagină”

– Ce ai sesizat bun în noua țară în care lucrezi?
– Sunt apropiați ca mentalitate de maghiari, mi se pare că sunt oameni apropiați ca stil de viață. Când facem glume sau vorbim, mi se pare că românii și ungurii sunt pe aceeași pagină, ca și fel de a fi. Vizavi de țară, n-am vizitat atât de mult, dar îmi plac deja foarte mult Brașovul, munții și peisajele din apropiere. Eu locuiesc în Brașov, îmi place stilul acesta de viață, foarte apropiat de ceea ce știu în Ungaria, dar și Bucureștiul este un oraș extraordinar, vibrant. Îmi place mult capitala voastră.

– Știai România dinainte?
– Da, clar, e normal, suntem vecini. În privința informațiilor apărute în media, în ziare, la TV, sunt și noutăți despre România. Atât din fotbal, cât și din viața de zi cu zi. Am urmărit mai mult fotbalul românesc.

– Despre țară știai ceva în mod deosebit?
– Este prima oară când sunt în România pentru mai mult de o săptămână. Dar sunt multe chestii similare între cele două țări, în ciuda diferențelor, a legilor, a obiceiurile. Cele două nații sunt destul de asemănătoare.

Recomandări

Impact violent în gara din Galați, între o locomotivă și trenul la care urma să fie cuplată. Patru persoane au fost rănite. Cu ce viteză mergea locomotiva

„Nu înțeleg de ce se scandează împotriva noastră «Afară cu ungurii din țară!»”

– Și-atunci de ce există rivalitatea aceasta, uneori apăsătoare, între România și Ungaria?
– Fiindcă sunt încă mulți oameni ce trăiesc în trecut! Părerea mea. În Ungaria, există moda aceasta de a spune că am fost cândva un imperiu, o țară uriașă, chiar dacă aceasta a fost acum câteva sute de ani. Probabil, rivalitatea aceasta este în sângele nostru, nu se va încheia niciodată, dar sunt chestii moștenite, din trecut.

– Pentru tine, acum, cum resimți această rivalitate?
– Eu nu o văd, nu trăiesc. Fie că trăiesc în Ungaria, fie în România, mi se pare la fel, în ambele țări.

– Ce-ți place la români?
– Stilul de a face glume. Mie îmi place să râd, sunt un tip amuzant. Am început să mai prind și limba română, înțeleg mai multe. Sunt glume bune, de colegi, fără răutate. Uneori, recunosc, râd de râsul lor, chiar dacă nu pricep exact ceea ce spun.

– Ce nu-ți place la români?
– Uneori, nu înțeleg de ce există antipatie față de Sepsi, în afara chestiilor de fotbal, adică atunci când ni se strigă „Ungaria, Ungaria” și „Afară cu ungurii din țară”. Noi facem fotbal, suntem și români, și maghiari, și multe alte naționalități, dar reprezentăm o echipă dintr-un oraș din România. Sunt chestii pe care nu le înțeleg, multe, dar văd antipatia unor adversari din tribune la adresa noastră.

Recomandări

REPORTAJ. Un castel vechi de secole, din Ardeal, lăsat în voia sorții de beneficiarii retrocedării și de autorități: „Nu sunt fantome aici, doar sărăcie!”

„Noi – mai muncitori, voi – mai flexibili”

– Ce ar trebui să preia românii de la maghiari?
– Bună întrebare. Suntem atât de apropiați. Poate că noi, maghiarii, suntem mai muncitori. Mai ales la fotbal, aici este domeniul meu. Probabil, românii sunt mai talentați, ungurii sunt mai muncitori. În rest, suntem atât de apropiați ca stil de a trăi.

– Și maghiarii de la români?
– Românii sunt mai flexibili, se bucură mai mult nu doar de fotbal, ci și de viața de zi cu zi. Maghiarii sunt prea încordați, ar trebui să fie mai chill, cum sunt românii.

– Mâncarea românească o poți deosebi de cea maghiară?
– Îmi place foarte mult. Iubesc papanașii. Nu avem acest stil, papanașii românești îi recunoști. Foarte gustoși. Langoșul maghiar e altceva, e sărat. „Cașca”, cașcavalul pane, iar este top. Aaa, și-mi place desertul acela, când cineva moare și-l faceți…

– Colivă?
– Da! Extraordinar. Am mâncat de câteva ori, este ceva deosebit.

„Mai ieftină țara voastră”

– Ești la Brașov cu toată familia?
– Da, clar, peste tot, mereu, împreună. Soția, fetița și doi câini. Cu toții se simt foarte bine în România. Cea mică a zis că este un loc bun pentru ea, a început să vorbescă românește. Cu toate că face școala în engleză, fiindcă dacă ne mutăm din țară în țară, engleza rămâne de bază, pe lângă ce mai învață pe plan local. Acum, vine acasă și mă întreabă, în română: „Ce faci?”.

– Soția?
– Este și ea sportivă profesionistă, face volei, va juca pentru echipa locală din Brașov. În februarie, sperăm să înceapă antrenamentele, apoi restul, vom vedea.

– Este o țară bună să-ți crești copilul?
– Uite, în fotbal, nu stai prea mult într-un loc anume, unu, doi, maximum trei ani. E dificil, schimbi mult timp, de aceea am împins chestia asta cu învățatul în engleză pentru copil. Nu este ușor, aceasta este viața de fotbalist, ce să fac? În România, viața este OK.

– Comparativ cu Ungaria, viața este mai scumpă, mai ieftină?
– Mai ieftină. În coșul zilnic, ca să spun așa. Chiar dacă sunt aproximativ aceleași supermarketuri, produse, dar e sesizabil mai ieftin în România. Iar Budapesta este foarte scumpă, nu avem cu ce compara.

„Prețurile au luat-o razna și din cauza războiului”

– De ce?
– Oraș mare, plin de turiști, prețurile sunt duble față de restul orașelor. Și nimeni nu întreabă nimic, e ceva normal. Iar când sunt târguri de Crăciun, prețurile cresc nebunește.

– Războiul din Ucraina nu este foarte departe. Îți dă emoții?
– La început, verificam fiecare știre, fiecare informație. Acum, nu știu care mai e situația, pare mai calm, dar războiul încă există. Și în Ungaria nivelul emoțional, teama de război, s-a întețit când a fost vorba de bombardamente în zona Poloniei. Toți au dat năvală să-și cumpere benzină. Acum, totul este la un nivel mediu, sperăm cu toții să se oprească războiul de tot, mai ales că și prețurile au luat-o razna de când cu aceste conflicte.

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email [email protected]

GSP.RO

Țara în care Ilie Dumitrescu a refuzat să meargă, indiferent de câștigul financiar: "Nu poţi să stai cu o femeie de vorbă. Nu poţi să faci nimic"

Urmărește-ne pe Google News

Comentarii (1)

X01Y • 05.02.2023, 16:59

Un articol pe care l-am citit, fără sa fie o nebunie. E un interviu cu un normal, nu știu ce nivel de inteligență are, dar felul în care-și descrie viața de familie în România mi-a plăcut. De ce nu apar mai des articole din astea ușoare, pe care ar trebui să le înțelegem, fără xenofobie, șovinism sau alte nebunii și să ne putem înțelege și cu ungurii? Nu putem ignora mesajele politice, care sugerează, declanșează, întrețin vrajba dintre români și unguri sau sa acceptăm că și ei au psihopații lor în galeriile ?