Pentru a ajunge la acest rezultat, a fost necesara studierea unui microorganism foarte rezistent la conditii de seceta, pe care l-au „invelit” apoi intr-o matrice de polizaharide. Procedeul, identic cu cel al obtinerii supelor instant la plic, ar putea da o noua speranta oamenilor care sufera de boli incurabile, in sensul ca ei ar putea fi „uscati” si readusi la viata atunci cand medicina va gasi un leac eficient. Senzatie, uimire si soc in randul oamenilor de stiinta din intreaga lume. Cercetatorii de la „Virgina Tech Center for Genomics” au reusit ceea ce pana nu de mult parea un fapt de domeniul fantasticului: readucerea la viata a unor celule umane care au fost deliberat aduse, prin complicate procedee chimice, intr-un stadiu vecin cu moartea.
Descoperirea in sine nu poate fi comparata cu nici o alta victorie a medicinii contemporane din cauza faptului ca, in practica, procedeul inventat de americani inseamna, de fapt, o rasturnare a celor mai elementare legi ale biochimiei, geneticii, ale fizicii si, in fine, ale tuturor stiintelor exacte: viata eterna.
Concret, despre ce este vorba? Exista anumite microorganisme care pot supravietui fara probleme in regiuni neospitaliere, cum ar fi desertul, Polul Sud sau Nord, in interiorul vulcanilor etc. Termenul general folosit de cercetatori pentru acest tip de organisme este acela de extremofile, iar una dintre cele mai mari clase de extremofile este aceea a cioanobacteriilor.
In urma studiilor s-a ajuns la concluzia ca aceste forme primitive de viata au existat si in urma cu 3,5 milioane de ani, cand au inceput sa se adapteze la conditiile extreme de viata existente la vremea respectiva.
Oamenii de stiinta s-au intrebat, si pe buna dreptate, cum de au reusit aceste forme de viata sa supravietuiasca pana in zilele noastre, iar explicatia a venit atunci cand ei au realizat ca celulele acestor fosile au un invelis exterior deosebit de stabil si de rezistent la conditiile exterioare.
Urmatorul pas a fost acela de a descoperi ce anume confera atata rezistenta invelisului celulei si daca poate fi copiata structura moleculara a acestuia. S-a ajuns la concluzia ca acest invelis este alcatuit in mod predominant din polizaharide.
Chimistii au venit imediat cu explicatii. „Polizaharidele ajuta la mentinerea membranei celulei, contin lipide si pigmenti solubili in apa care absorb radiatiile ultraviolete (nu se fotodegradeaza) si, cel mai important, ofera o structura moleculara care face posibila orice schimbare biofizica si fiziologica in timpul proceselor de hidratare si uscare”, spune Malcolm Potts (foto mic), coordonatorul proiectului.
Pornind de la aceste descoperiri, cercetatorii au decis sa realizeze o capsula compusa din astfel de polizaharide. In interiorul lor, doctorul Malcolm Potts si colegii sai de la „Virgina Tech Center for Genomics” au introdus celule de rinichi uman.
Organismele nou create au fost apoi deshidratate si pastrate in aceasta stare timp de o saptamana. Dupa rehidratare, mai mult de 40 la suta dintre celule au reusit sa „reinvie” miraculos si sa se dezvolte normal intr-un mediu de cultura. Procedeul, in linii mari, este folosit la crearea supelor instant.
Descoperirea celor de la Virgina Tech a reusit deja sa starneasca rumoare in lumea oamenilor de stiinta, procedeul urmand a fi folosit, cel mai probabil, si in cazul produselor farmaceutice, al sangelui pentru transfuzii si al organelor necesare transplantului.
„Uscand” aceste materii ele devin mult mai rezistente, se conserva mult mai bine si pot fi transportate in conditii de siguranta maxima la orice distanta. De asemenea, aceeasi tehnica ar putea fi aplicata si pentru conservarea alimentelor de provenienta animala, renuntandu-se astfel la congelare, care oricum nu este posibila in orice situatie si care, este bine stiut, duce la pierderea calitatilor nutritive ale acestora.
Insa, cea mai spectaculoasa consecinta a descoperirii se refera la visul multor oameni, in marea lor majoritate afectati de anumite boli incurabile in momentul de fata.
Daca pana acum criogenia era considerata o solutie pentru rezolvarea problemelor lor, „uscarea” le-ar da sperante si mai mari. In eventualitatea in care oamenii de stiinta vor gasi o cale prin care oamenii sa fie „uscati”, trecuti intr-o stare de hibernare si readusi apoi la viata, bolnavii iremediabili vor putea astepta atat timp cat va fi necesar pentru ca cercetatorii sa gaseasca un tratament adecvat sau, de ce nu, cei care vor sa traiasca tot mai mult sa beneficieze de o eventuala metoda care permite prelungirea vietii.
„In aceste conditii, devine tot mai clar faptul ca vom incepe sa studiem cu mai mare atentie si procedeele prin care vechii egipteni incercau sa pastreze intr-o forma cat mai buna, cat mai mult timp, trupul faraonilor lor, prin tehnici speciale de imbalsamare. Ar putea fi un secret si acolo. Niciodata nu se stie”, a mai spus Malcolm Potts.