Asa cum ii spune si numele, cel mai important simptom al acestui sindrom este o stare de oboseala inexplicabila, de epuizare fizica si psihica si care dureaza de mai mult de 6 luni. Cu toate acestea, nu este suficienta prezenta oboselii pentru a pune diagnosticul acestui sindrom. Trebuie sa mai existe si alte semne cu durata indelungata, din care sunt de mentionat:
pierderi de memorie recenta (pacientul uita ce are de facut, de la o ora la alta, de la o zi la alta) sau imposibilitate severa de concentrare asupra unei activitati obisnuite (serviciu, scoala);
dureri musculare si/sau articulare, dureri de cap care isi schimba in permanenta caracterul;
somn neodihnitor;
eventuali ganglioni limfatici umflati, indeosebi in zona gatului.
Oboseala e intr-adevar epuizanta. Nici somnul, nici activitatile recreative, nici relaxarea nu o pot indeparta. In plus, ea apare singura, dar, in 20% din cazuri, poate urma dupa o infectie banala de cai respiratorii superioare (o raceala sau o gripa). Cele mai afectate de aceasta boala sunt persoanele cu varsta intre 40 si 50 de ani, iar in privinta sexului, femeile se imbolnavesc intr-o proportie usor mai mare comparativ cu barbatii. Cauzele precise nu sunt cunoscute, dar exista multe studii clinice care leaga aparitia sindromului de oboseala cronica de anomalii ale functionarii sistemului nervos central, de dezechilibre hormonale, imunitare, infectii si chiar hipotensiune arteriala. Dupa eliminarea altor posibile maladii cu simptomatologie asemanatoare, tratamentul este in primul rand psihologic. Principala directie este schimbarea stilului de viata: exercitii fizice, dieta bogata in fibre si saraca in proteine animale, tehnici de relaxare si de reducere a nivelului personal de stres. Medicamentele reprezinta doar un ajutor in tratarea acestei boli. Este vorba despre antidepresive si anxiolitice, medicamente pentru tratarea durerilor si a eventualei hipotensiuni. In prezent, se testeaza numeroase terapii alternative: terapia cu lumina, tehnici yoga etc.