Oare prin ce modele de calcul vor demonstra guvernantii, la sfarsitul anului, sau in campania electorala, ca, asa cum au promis, „cosul zilnic” n-a ramas gol, iar nivelul de trai nu s-a prabusit si mai mult, sub o naucitoare avalansa de scumpiri. Colac peste pupaza, listele de disponibilizari, aglomerate de macrorestructurari prea mult intarziate, afecteaza si ele zeci de mii de familii. De la 1 septembrie, preturile si tarifele anunta o toamna a patimilor. Scumpind energia electrica si gazul cu 17, respectiv 22 la suta, Guvernul a dat liber majorarilor la, practic, toate categoriile de marfuri si servicii, direct dependente. In primul rand la alimente si la utilitatile urbane. Alimentele, cele din carne mai cu seama, se vor scumpi si prin smecheria producatorilor interni care, odata vazuti cu sacii in caruta, prin taxele vamale care au inhibat importurile, au aruncat la cos protocolul prin care se angajau sa nu creasca preturile. Tarifele la energia termica vor creste in Capitala, zice ANRSC-ul lui Ioan Radu, desi Radet sustine ca nu sunt atat de multe debransari, incat costurile de productie si transport sa-i afecteze sever pe cei ramasi la termoficare. Sigur, Guvernul poate invoca principiile economiei de piata, cu preturi libere. Se mai poate prevala si de inflexibilitatea emisarilor FMI si Bancii Mondiale. Si unele, si altele, insa, nu s-au ivit peste noapte. Dar gestionarea unei economii nationale presupune evaluarea tuturor parametrilor, iar apoi lansarea de asigurari si promisiuni cu iz populist, bune electoral sau pentru calmarea unor convulsii sociale. Altfel, „Pe ce te bazezi?”, vorba Morometelui.