Cuvântarea tovarășului președinte al Republicii România cu ocazia trecerii în noul an 2025*
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Am deschis ochii în 1978. Pe 15 decembrie. Am avut 49 de centimetri și 3.050 de grame.
Era o dimineață de vineri, pe la 7 fără 10, la Spitalul Elias. Ceaușescu „făcuse” spitale.
Am copilărit într-un bloc de lângă parcul I.O.R. din București, la etajul 4 din 10 al unui bloc terminat un pic înainte de cutremurul din 1977. Ceaușescu „făcuse” blocuri.
La unele blocuri din cartierul meu lucraseră chiar bunicul și fratele mamei, erau zidari. Cumva, ei făcuseră blocuri.
Aveam școala la cinci minute de bloc, Școala generală numărul 89, actuala Nicolae Labiș. Ceaușescu „făcuse” școli. Școala a fost faină, cu o învățătoare înaltă, slabă, cu părul lung și negru – doamna Zavera, soția directorului școlii. Cumva, doamna Zavera făcea școală cu noi.
Am copilărit și la bunicii din partea mamei – oameni simpli de la țară, din comuna Ulmi, în Giurgiu, aproape de București. Acolo mergeam cu bunica, mamaie Vasilica, pe câmp, cu vaca. Mamaie lucra și la C.A.P. A ieșit la pensie cu nimic. Aveam o vacă neagră, Micșunica, roșii din grădină, o sticlă cu apă și brânză. Uneori, luam de la marginea câmpului doi-trei porumbi și mi-i cocea mamaie în jar. Eram un copil blond-cenușiu, murdar de tăciune la colțul gurii. Cumva, brânza, roșiile, focul nu le făcuse Ceaușescu, ci mamaie. Ceaușescu „făcuse” C.A.P.-urile.
Alte părți ale copilăriei le-am petrecut la Turnu Măgurele și apoi la Câmpulung Muscel, la bunicii din partea tatălui. Ambii erau profesori, oameni născuți în 1919 și 1921. Părinții lui tataie Nicu fuseseră înstăriți. Chiaburi cum se spunea. Tatăl bunicii Sabina a fost preot. Îi dăduseră la școli bune, mamaie fusese la pension. Apoi a venit războiul. Apoi au venit înaintașii lui Ceaușescu și le-au luat tot. Rușii și adepții lor au făcut socialismul în România.
În vara lui 1989, fiind un isteț și volubil pionier, membru în grupul artistic al școlii, am fost chemat la școală pentru că urma o vizită a unei inspectoare ce venea să vadă o expoziție de desene făcute de tinerii pionieri ai partidului. Căci era un singur partid. Ceaușescu „făcuse” partidul. Ceaușescu era partidul.
Am fost desemnat să prezint tovarășei inspector desenele colegilor. Am vorbit frumos, entuziasmat, colegii mei desenaseră macarale. Râd în soare. Argintii. Colegii mei nu-i desenaseră pe bunicul și fratele mamei, ci pe Ceaușescu. Colegii mei desenaseră ogoare pline, tractoare, oameni fericiți care culegeau porumbul. Colegii mei îl desenaseră și aici pe Ceaușescu pe un tricolor cu stemă. Nu o desenaseră pe Micșunica, darămite pe mamaie Vasilica. Colegii mei desenaseră furnale, utilaje, vagoane de cărbuni. Un miner semăna, dar aveam să aflu abia la finalul anilor '90, cu Miron Cozma. Deasupra furnalelor, soarele desenat era Ceaușescu.
În fiecare sală de clasă era Ceaușescu, pe un tablou colorat strident, deasupra tablei negre.
Când prezentam desenele colegilor pionieri, am spus fără să clipesc, fără emoție, că aceste desene reprezintă realizările din ultimul cincinal al partidului, pe care le vom sărbători la cel de-al XV-lea congres al partidului.
În acel moment, tovarășele profesoare din școală au devenit livide. În noiembrie 1989 urma abia al XIV-lea Congres. Tovarășa inspector radia mai puternic decât Cernobîlul: Bravo, tinere, așa trebuie să gândească un pionier, spre viitor!
Tovarășele profesoare au început să cotcodăcească fericite, lăudându-mă până la furnale și înapoi. Nu mai sus de furnale, pentru că acolo era Ceaușescu. Ceaușescu „făcuse” desenele. Ceaușescu mă „făcuse” pionier.
Drept răsplată pentru viziunea mea naivă, tovarășa inspector a vorbit unde trebuie și la începutul anului școlar 1989-1990, eu și grupul artistic al școlii am fost invitați să filmăm pentru Lumea Copiilor, o emisiune de weekend în care îi recitam poezii și îi ridicam osanale lui Ceaușescu. Lui Nicolae și Elenei.
M-am văzut la televizor prin noiembrie și, pentru că performasem minunat, am fost chemat pe 16 decembrie la TVR să filmez pentru emisiunea dedicată zilei lui Ceaușescu din 26 ianuarie. Am filmat în Studioul 4. Cinci zile mai târziu, acolo se făcea Revoluția. În direct.
Când a început Revoluția la București, eram în vacanța de iarnă. Eram pe holul blocului cu Nicușor, Bogdan și Mihai. Jucam fotbal cu nasturi. Jucam pe cimentul rece al blocului. Ceaușescu „făcuse” cimentul.
Apoi ne-au chemat bunicii în apartamente. Din stradă se auzea un vuiet. Plecaseră spre centru muncitorii de la Republica și alte întreprinderi. Ceaușescu „făcuse” întreprinderile.
Am văzut mitingul la televizor, am văzut căciula de astrahan a lui Ceaușescu dată pe spate, am auzit cum le mai dădea românilor 100 de lei. Am văzut apoi grimasele, am văzut elicopterul, am văzut cum tata a plecat să apere Electromagnetica. Ceaușescu „făcuse” Electromagnetica.
Tata s-a întors după o noapte acasă. La televizor era alt escu.
Apoi am văzut Ferma Animalelor, probabil cel mai bun lucru dat vreodată de TVR în istoria sa. Ceaușescu a fost împușcat. Au murit atunci peste 1.000 de români. Eu și mulți alții nu știam atunci câți mor. Eu eram bucuros că vedeam mai mult de două ore de program la TVR. Eram totuși trist. Cariera mea de menestrel al lui Ceaușescu se curmase la Revoluție. Ce filmasem eu pe 16 decembrie nu avea să mai fie difuzat.
Apoi a venit democrația. Au venit blugii, mineriadele, Michael Jackson. televizoarele color, mașinile străine, inflația, televiziunea prin cablu, biscuiții Ulker, privatizările, Dormi liniștit, FNI lucrează pentru tine, internetul, Caritas, Gigi Becali, investițiile străine, NATO, iPhone-ul, UE, Covid, războiul din Ucraina, AI, TikTok.
Toate astea nu le-a făcut Ceaușescu. Le-am făcut noi, așa cum ne-am priceput.
Am deschis ochii în 1978. Pe 15 decembrie. Am avut 49 de centimetri și 3.050 de grame.
Duminică e 8 decembrie 2024. Am un singur vot și am 19 milioane de români care au câte un vot.
Deși nu pot spune că am suferit ca alți români pe vremea lui Ceaușescu, eu unul nu mai vreau să mă întorc în trecut. Cum spusese tovarășa inspector: privește spre viitor!
Personal nu mai vreau încă un escu, deși mă cheamă Voiculescu.
Am deschis ochii în 1978, pe 15 decembrie. Pe 8 decembrie o să-i țin deschiși și vă rog să îi deschideți și voi!
*Din fericire (sau din păcate), alegerile de pe 8 decembrie nu vor mai avea loc. Curtea Constituțională a României a anulat primul tur al alegerilor prezdiențiale, astfel că scrutinul pentru Cotroceni se va relua de la zero. Dacă vom avea de ales din nou între un escu și democrație, textul de mai sus rămâne valabil!
Ciprian Voiculescu – fost pionier
Foto: captură Facebook
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
