Polixenia Birică are 54 de ani și este una dintre cele zece femei care conduc troleibuze în București, alături de alți 478 de șoferi bărbați. Este de peste un deceniu la STB și spune că s-a îndrăgostit de volan când s-a apucat de școala pentru obținerea permisului, iar acum, după ani de muncă, nu are de gând să renunțe la meserie chiar dacă a trecut și prin momente dificile.
Cuprins:
Claxoane, blocaje, șoferi nervoși, trafic infernal. Nimic nou în decor. E doar o nouă zi din haosul bucureștean. Milioane de mașini ies zilnic pe străzi. Pentru a merge la serviciu, la cumpărături, la întâlniri, acolo unde oamenii au de rezolvat treburi sau pur și simplu să tranziteze Capitala.
Suntem în zona Baicului, într-o intersecție aglomerată. Aici o întâlnim pe Polixenia Birică. Îmbrăcată impecabil, la cămașă, călcată la linie, doamna în vârstă de 54 de ani se pregătește să înceapă o nouă zi de muncă și să se preia frâiele unui troleibuz.
Astăzi e șofer pe troleibuzul 69. A ajuns mai devreme decât de obicei. Timpul parcurs pe drumul din Vitan variază în funcție de zi, între 20 și 40 de minute. „Aștept să-mi vină colegul de pe traseu și plecăm imediat în cursă”, ne spune.
Până atunci acceptă să vorbească pentru cititorii Libertatea despre meseria aleasă, una mai puțin practicată de femei, statistica fiind covârșitoare - doar 2 la sută dintre cei care conduc troleibuze în București fiind femei:
„Eu lucrez la depoul Vatra Luminoasă și aici mai am o singură colegă. În trecut a mai existat o doamnă, dar între timp a ieșit la pensie și-am rămas doar noi două”, spune doamna Polixenia.
Dar cum a început povestea Polixeniei pe STB? „Nu am avut dintotdeauna meseria asta. Înainte mi-am început cariera ca vânzător comerciant. Timp de 12 ani am făcut asta, dar apoi a urmat o perioadă mai dificilă. Au scăzut vânzările și, implicit, s-au dat oameni afară, am rămas șomeră după ce magazinul a dat faliment. Lucram la un depozit de vinuri”, spune ea.
Fiind obligată să se reprofileze, a făcut un curs special timp de șase luni pe tramvai și pe troleibuz, apoi s-a angajat la STB, în aprilie 2009.
„Am început direct pe troleibuz, mi-a plăcut foarte mult libertatea de mișcare, n-am vrut să fiu pe tramvai. Mi-a plăcut meseria asta pentru că soțul meu a lucrat o viață la STB, fiind șofer de autobuz. 43 de ani a făcut chestia asta, dar decizia a fost doar a mea. Soțul meu, când a aflat, a fost foarte dezamăgit cu ce vreau să fac în viitor, dar și cele două fete ale mele. Acum s-au obișnuit cu mine. Sunt soție, mamă și bunică, iar când plec de acasă, conduc troleibuzul”.
Dimineața mă ocup în general de treburile casnice. Apoi plec spre serviciu pentru că mereu sunt schimbul 2. Ajung la depou sau la locul de unde trebuie să preiau troleibuzul, îmi completez foaia de parcurs, apoi mă ocup de traseu și de itinerarul pe care-l am de urmat.Polixenia Birică, șofer troleibuz:
Astăzi, Polixenia pleacă în cursă pe linia lui 69, una dintre cele 16 linii de troleibuz din București. Prima oprire e la Gara Obor, apoi o ia pe Șoseaua Pantelimon și pe Mihai Bravu.
„Zilele mele diferă, pentru că nu tot timpul sunt pe același traseu și nu tot timpul plec din același punct. Astăzi am avut plecare de la Baicului, mâine plec de la Vatra Luminoasă. Astăzi sunt pe troleibuzul 69, dar mâine pot să fiu pe 66, 70, 85 sau 90”.
Cum troleibuzul este un vehicul electric de transport, acesta nu se poate abate foarte mult de pe banda 1.
„Asta e cea mai mare problemă! Că întâlnim tot felul de oameni care cred că totul li se cuvine în trafic și-și lasă mașinile unde vor. Nu se uită că pe acolo trece și un troleibuz, care nu-și poate devia traseul. Când blochezi rețeaua de transport, practic blochezi un întreg sistem de circulație, un întreg oraș. Întârzierile cresc foarte mult și nu putem să îndeplinim orarul pe care trebuie să-l respectăm”, dezvăluie aceasta.
Și asta nu e singura problemă de care s-a lovit în meseria pe care o face cu atâta plăcere de 13 ani:
„Am avut probleme și cu captatorii, dar și cu macazurile de pe linii. În unele zone, rețeaua este veche și sar la macazele uzate. Trebuie să mergem cu viteză mică, pentru a nu avea probleme, să nu sară de pe linie. Dar nu mă plâng, îmi place mult ceea ce fac și chiar mă văd ieșind la pensie din meseria asta. Oricum, mi se pare foarte mult să lucrăm până la 63 de ani, dar n-avem ce face”.
În general, programul începe de la ora 13:00 până aproape de 22:00. Sunt zile când ies pe traseu la ora 15:00 și mă retrag la miezul nopții. Până se fac controalele necesare, ducem foaia la meșter la semnat, apoi la predat mai durează cel puțin jumătate de oră. Deci de multe ori ajung acasă și la ora 1:00.Polixenia Birică, șofer troleibuz:
Pe traseu, doamna Polixenia își amintește că niciodată n-a avut probleme cu suporterii echipelor de fotbal înainte sau după terminarea meciurilor, dar recunoaște că a trecut și prin momente mai puțin plăcute. Chiar și acum când povestește, e șocată de cum se comportă unii oameni:
„Acum câțiva ani am avut și un incident neplăcut pe traseu. Un caz de vandalism cu un călător supărat că nu l-am luat dintre stații. Lucrul acesta e interzis. Apoi am oprit la semafor, a venit și mi-a dat cu pumnii în oglindă. A încercat să intre peste mine în cabină. Pentru că n-a reușit, s-a suit cu mâinile de oglindă până a rupt-o și a dat cu ea de pământ. Am sunat la 112, dar poliția a venit foarte târziu. Pe cine să mai prindă...”.
Atunci când e în cursă, doamna Birică sare imediat să ajute dacă e cazul. Troleibuzul e dotat cu un cârlig special pentru a deschide trapa persoanelor cu handicap care circulă cu transportul în comun, iar Polixenia se implică de fiecare dată.
„Eu sunt o fire ambițioasă și optimistă. Încă de la început am avut mare încredere în mine, chiar dacă eram și un pic timidă. Nu a fost deloc ușor, dar niciodată n-am avut emoții atunci când mă sui la volan. Cum să am emoții? Pasiunea asta mi-am descoperit-o când mi-am luat permisul, în 2005. De atunci nu mi-a mai plăcut nicio altă meserie”, recunoaște cu zâmbetul pe buze.
Ajunși la capătul de linie, la Valea Argeșului, îi mulțumim doamnei Polixenia și îi dorim o tură cât mai liniștită, fără incidente sau alte peripeții pe traseu. „Eu mă ghidez după motto-ul: «Conduc prudent și pentru alții»”, ne transmite înainte să închidă ușile și să preia călătorii care o așteaptă în stație.
Știe că mai are mult de tras până la terminarea programului, dar acasă, la final de tură, se va putea bucura din plin de liniște.
În timpul liber, cel mai mult îmi place să călătoresc, să citesc cărți și poezii, să ascult muzică. Îmi plac foarte mult animalele, pisicile în special, chiar și acasă am un motănel. Cum vă ziceam, am două fete și sunt și bunică de două fetițe minunate. Îmi ador la maximum cele două nepoțele.Polixenia Birică, șofer troleibuz: