Corespondență din Berlin. Mii de oameni cer sancțiuni mai dure împotriva Rusiei: „Calculele financiare sunt puse mai presus de viețile omenești”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Încă din prima zi a invaziei ruse în Ucraina, mii de persoane au ieșit zi de zi pe străzile Berlinului pentru a demonstra împotriva războiului. Cei mai mulți dintre ei se adună la căderea serii în fața porții Brandenburger Tor, luminată în semn de solidaritate în culorile steagului Ucrainei. Corespondentul Libertatea la Berlin a fost prezent acolo și a vorbit cu ucraineni, ruși și bieloruși veniți la protest.
Cuprins:
- Ana: „Încă din 2014 ne-am dat seama cât de mult ținem la libertatea noastră și nu vom ceda”
- Daria: „Aici, calculele financiare sunt mai presus de viețile oamenilor”
- Irina: „E ca și cum ai încerca să oprești un urs cu o înțepătură de țânțar”
- Michael: „«Armele» pe care ar trebui să le folosească acum UE sunt sancțiunile economice foarte dure”
- Timur: „Liderii din Vest sunt lași”
Nimeni nu a avut prea mult timp de pregătiri în prima zi a invaziei asupra Ucrainei. Unii dintre participanți poartă pancarte scrise de mână, alții au improvizat steaguri galben-albastre cu ce au găsit prin casă: prosoape prinse cu ace de siguranță, umbrele de culori diferite sau cartoane colorate.
În timp ce vorbesc unora le dau lacrimile sau le tremură vocea. De indignare, de teamă, de furie. „Toată lumea ar trebui să fie acum în stradă”, spune o participantă. „Acest război ne privește pe toți, privește întreaga Europă”. Trei tineri ucraineni au venit spontan de la aproape 200 de kilometri distanță pentru a participa: „vrem să facem și noi măcar atât”. O femeie oftează cu gândul la familia ei din Kiev și spune că a fost la toate demonstrațiile anunțate până acum în Berlin pentru că „nu am stare, nu mă pot liniști, nu am fost în viața mea atât de trează”.
La protestul din seara de 24 februarie de la Brandenburger Tor au participat în jur de 2.500 de persoane, de diferite naționalități. În Berlin trăiesc mai mult de 20.000 de ucraineni. Protestele au continuat și în serile care au urmat.
Ana: „Încă din 2014 ne-am dat seama cât de mult ținem la libertatea noastră și nu vom ceda”
Ana e ucraineancă și trăiește de doi ani în Berlin, unde lucrează ca programatoare. Va împlini 25 de ani peste o săptămână și plănuia cu această ocazie un concediu „în munți, în Polonia”. Planurile i-au fost însă spulberate joia aceasta de veștile venite de acasă. A decis să anuleze rezervarea pe care o făcuse și să doneze toți banii pentru a-și ajuta țara în acest conflict.
Are rude care trăiesc de 8 ani în război, în Donețk, dar și în alte orașe care au fost atacate acum. E în contact non-stop cu părinții care momentan au tot ce le trebuie, inclusiv internet, dar își fac foarte multe griji. Tatăl ei va fi chemat la armată, iar din satul lor din sud-estul Ucrainei nu au nicio cale de scăpare, fiind înconjurați din toate părțile de trupe rusești.
„E clar că Putin a mințit spunând că se teme de militarizarea și agresivitatea Ucrainei. Se vede acum că Ucraina luptă singură pentru a se apăra, nu primește sprijin din partea nimănui, nici de la NATO, nici de la Germania”, spune Ana.
Ana nu e sigură că a trimite sprijin militar Ucrainei ar fi o soluție. „Vorbim de fapt despre un singur om care nu mai e în deplinătatea facultăților mintale și își impune dictatorial ideile”. Se teme că războiul va ajunge chiar și în Germania.
Daria: „Aici, calculele financiare sunt mai presus de viețile oamenilor”
Daria vine din Belarus, lucrează la universitate și e de șase ani în Germania. Prietenul ei e ucrainean. „Nu am fost surprinsă de ce se întâmplă, pentru că noi în Belarus cunoaștem foarte bine această față a lui Putin. Dictatura din Belarus e susținută de Moscova, pentru că Putin nu vrea să aibă o țară independentă în vecinătate. Dar noi, în Belarus, ne dorim o democrație adevărată și simțim că aparținem de Europa, nu de Rusia”.
Și-ar dori ca liderii lumii să blocheze Rusia prin sancțiuni economice mai dure sau chiar printr-o intervenție militară. „Prin orice mijloace, pentru a opri vărsarea de sânge”.
Crede că toată lumea ar trebui să iasă în stradă și să protesteze față de război, fiindcă „acest conflict ne privește pe toți, privește întregul continent”.
E foarte dezamăgită atât de reacția guvernanților, cât și a cetățenilor din Germania. „Aici calculele financiare sunt puse mai presus de viețile omenești”, spune ea.
„Familia prietenului meu e în Kiev, iar bunica lui e prea bătrână pentru a se deplasa, așa că sunt nevoiți să rămână acolo. Iar în Germania văd la televizor cetățeni care se plâng că le vor crește facturile dacă proiectul Nord Stream 2 pică… Nu am cuvinte…” Vocea i se îneacă de emoție.
Irina: „E ca și cum ai încerca să oprești un urs cu o înțepătură de țânțar”
Irina (38 de ani) e rusoaică, de meserie biolog și jurnalist de știință și se află în Germania de peste patru ani.
A venit la protest cu speranța că manifestațiile îi vor convinge pe liderii țărilor vestice să acționeze mai ferm. E dezamăgită de măsurile luate până acum.
Consideră că sancțiunile ar fi trebuit să fie mult mai severe și adoptate cu mult timp înainte. „Economia rusă nu o duce prea bine, dar va face față sancțiunilor de până acum. Acestea nu sunt de ajuns, e ca și cum ai încerca să oprești un urs cu o înțepătură de țânțar”, spune Irina.
În același timp, nu îmi doresc o intervenție militară a Vestului, deși situația de acum seamănă cu cea din 1939 și evident îmi fac griji.
I se pare încă de necrezut că țara ei a pornit un război în secolul XXI: „Părea un lucru de neimaginat după Al Doilea Război Mondial, mai ales din partea țării care a făcut atâtea sacrificii în acel război.” Ea crede însă că de fapt nu e vorba de Rusia aici, ci de persoana care o conduce.
În Rusia există o mișcare de rezistență față de Putin, dar în ultimul deceniu persecuțiile împotriva protestatarilor s-au întețit. Prețul pe care rușii îl plătesc pentru a ieși în stradă e foarte mare.
„Dacă ies pe stradă cu această pancartă în Moscova, ajung la închisoare pentru 10 zile sau mai mult și aș putea primi o amendă de până la 1.000 de euro”, spune Irina. Se așteaptă însă ca rușii să iasă în continuare în stradă pentru a protesta, chiar și prietenii ei din Moscova o fac. „Sunt niște oameni curajoși și îi admir pentru asta”.
Michael: „«Armele» pe care ar trebui să le folosească acum UE sunt sancțiunile economice foarte dure”
Michael e ucrainean, de meserie arhitect și trăiește de șapte ani în Germania, în Cottbus. Dornic să întreprindă ceva în legătură cu situația dramatică de acasă, a decis spontan împreună cu două prietene să vină la Berlin pentru a participa la protest..
„Prietenii mei trăiesc în Odessa și de azi dimineață de la ora 5 aud oră de oră explozii. Ne temem foarte tare.”
Este și o strategie a armatei ruse, de a intimida și semăna panică în rândul populației, pentru ca aceștia să se predea, e de părere Michael. „Dar armata noastră se pregătește de 8 ani, sperăm să facem față acestor atacuri”.
Nu îmi doresc o intervenție militară în Ucraina din partea Vestului și nici ca Rusia să atace alte țări, cred că «armele pe care ar trebui să le folosească acum UE sunt sancțiunile economice foarte dure. UE nu ar trebui să se teamă de impunerea lor, cu cât așteaptă mai mult, cu atât va fi mai rău.
Germania a oferit mai mult vorbe goale până acum, e de părere Michael, „cu gândul la gazul ieftin”. Dar „interesele financiare nu pot fi mai presus de nevoia de a proteja vieți omenești”.
Timur: „Liderii din Vest sunt lași”
Timur are 36 de ani, e ucrainean, are un job de consultant IT și s-a mutat în Germania în urmă cu 6 ani. Familia și prietenii lui sunt în orașul Dnipro, în vecinătatea regiunilor separatiste din estul Ucrainei. Aeroportul din Dnipro a fost bombardat și părinții lui s-au adăpostit în buncăre.
„Așa cum spune și pancarta mea, cred că liderii din Vest sunt lași”, spune Timur. „Cu sancțiunile lor de până acum nu fac altceva decât să bată apa-n piuă.” De opt ani, conflictul din Ucraina îi „îngrijorează”, dar acum nu mai e timp de „îngrijorări”, ci ar trebui să se treacă în sfârșit la fapte.
Mesajul lui Timur către liderii de pretutindeni, este: „nu mai cumpărați gaz rusesc sau petrol rusesc, provocați măcar acum, în ultimul ceas, daune economice serioase!”
„Nu suntem atât de inconștienți încât să cerem o intervenție armată”, spune bărbatul, „dacă SUA ar trimite mâine soldați americani în Ucraina situația se va înrăutăți.” Ucraina are însă, în opinia lui, nevoie de toate celelalte căi de sprijin. „Armata noastră rezistă, e clar că nu avem de-a face cu un Blitzkrieg, orașele rezistă și oamenii au nevoie de sprijin.”
E dezamăgit de reacțiile liderilor de până acum, mai ales de opoziția anumitor țări europene față de măsuri mai dure. „Nu s-au luat măsuri cu adevărat semnificative. Oare ce trebuie să se mai întâmple? Să fie bombardat Berlinul?” se întreabă el.
E dezamăgit că deseori când vorbește cu prieteni săi din Vest, din Germania sau Marea Britanie, „atitudinea lor e ca și când ar vorbi despre un joc pe calculator, sunt detașați, pare că nu-și dau seama cât de gravă e situația”. Și-ar dori ca oamenii să se informeze mai bine despre acest conflict, care durează de 8 ani și a atins acum o fază critică.
Mesajul pe care aș vrea să îl transmit mai ales ar fi: deschideți ochii, informați-vă și mai ales aveți grijă pe cine votați, pentru că virusul autoritar să nu ajungă și în țările voastre.
