„Tacamuri” de Litoral

Nu cu mult timp in urma, amarastenii care tineau neaparat sa guste un pic de carne in ciorba sau tocanita apelau la arhicunoscutele „tacamuri”. De pui sau de peste, dupa caz. Resturi de carne pentru cei cu buget redus.
Daca aceste produse au disparut acum din magazine, vara aceasta am constatat ca romanul inventiv poate face „tacamuri” si din serviciile turistice. Eu am simtit pe pielea mea ce inseamna turismul „de stat” la sfarsit de sezon. Un lung sir de nervi si de „tacamuri”. La hotelul de trei stele unde am fost cazat, la Neptun, doar prostituatele beneficiau de „friptura” unui bar deschis non-stop. Pentru ceilalti consumatori, nesimtitul de barman stingea lumina la ora 2 noaptea, ca sa nu deranjeze fufele care dansau in bratele cate unui italian tomnatic. La restaurantele „de stat”, la ora 11 noaptea nu mai puteai servi decat bauturi sau injuraturi de la chelner, daca indrazneai sa ceri de mancare. Iar mancarea, in timpul zilei, era formata tot din „tacamurile” unui meniu care altadata parea mult mai bogat.
Tacamuri de servicii, tacamuri de mancare, dar toate la preturi de carne macra. Si era doar sfarsitul lunii august. Ce vor gasi posesorii de bilete sociale care se duc acum, in septembrie, mi-e greu sa-mi imaginez. Pentru ca ei, intr-adevar, se duc pe Litoral cu preturi de „tacamuri”.

Urmărește-ne pe Google News