Untura de peste

Cu zambetul la fel de sincer ca al unui copil care tocmai a fost silit sa inghita o lingura de untura de peste, ca face bine, liderii politici ‘au luat act cu satisfactie’ de hotararea Guvernului ca alegerile europarlamentare sa aiba loc la 25 noiembrie.
Hotarare impusa de fapt de Tratatul de aderare. Majoritatea ar fi preferat inca o amanare, sondajele aratandu-le pe mai toate (mai putin PD) in picaj. Totusi, cele 35 de mandate rezervate per ansamblu Romaniei vor fi acerb disputate. Miza nu-i atat trimiterea unor reprezentanti proprii la Strasbourg (desi sinecura, fie si pentru doar 2 ani, nu-i de colea), cat faptul ca scrutinul e ultima repetitie cu public inaintea inversunatelor batalii electorale de anul viitor. E drept, un public restrans, pentru ca se intrevede un absenteism masiv nici Guvernul, nici politicienii nefiind preocupati de o informare clara, chiar agresiva, a populatiei in privinta rostului si insemnatatii europarlamentarelor.

Interesante sunt insa listele de candidati. Nu abunda in personalitati de o deosebita competenta, capabile de prestatii politice continentale, dar fara a uita ca sunt romani. Si cu o alta conduita decat staiful de mahala din Dealul Spirii. In unele cazuri, sefii de partide (UDMR, PNG, nu stiu daca si PRM) se vor locomotive care sa-i remorcheze pe ceilalti candidati. In altele transpar si niscaiva reglari de conturi, liderii cautand parca sa-si exileze la Strasbourg eventualii preopinenti interni. Desemnarea lui Cristian Diaconescu, bunaoara ? un politician sobru, profesionist, onest si cu sira spinarii, respectat pana si de adversari ?, pare a fi o miscare prin care e temporar scoasa din joc o certa alternativa la un Mircea Geoana, al carui fotoliu se clatina. Pana la urma, tortul se imparte la Bucuresti.

Urmărește-ne pe Google News