Viața unui columbian ajuns în România acum doi ani, în plină pandemie: „Omule, ce caut aici, la peste 10.000 de kilometri?!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Jhon Mondragon, 27 de ani, a sosit în plină pandemie de coronavirus în România, în vara lui 2020, a recunoscut că a trăit momente grele până când s-a adaptat, dar acum se recomandă ca un om calm și fericit, după ce a răbdat, a strâns din dinți și a mers mai departe.
Cuprins:
Jhon Steven Mondragón Dosman, 27 de ani, este un fundaș columbian care a apărut în fotbalul românesc la Petrolul Ploiești, în vara lui 2020, a trecut apoi la Gloria Buzău, pentru ca din ianuarie 2022 să ajungă la Minaur Baia Mare, acolo unde a ajuns o piesă importantă a ardelenilor. Căpitanul echipei chiar.
Aceasta după ce a făcut junioratul la Osasuna Pamplona, cu această ocazie, băiatul născut la Cali căpătând și cetățenie spaniolă, urmând apoi aventuri la Puebla, în Mexic, la Leones, în țara natală, și la Sport Boys, în Peru.
Sud-americanul a explicat într-un interviu acordat Libertatea cum se simte la peste 10.000 de kilometri de familie, cum a ajuns la starea de bine din prezent, după ce a depășit clipe de neliniște în viața personală.
Libertatea: Jhon, ce impresie ai despre România?
Jhon Mondragon: Îmi dă o stare de bine. Nu știu cum s-o explic în cuvinte, dar asta este, o stare de bine. Din prima zi am fost surprins, pentru totdeauna. România este o țară de vizitat, asta clar, s-o descoperi, s-o cunoști. Acum, la Baia Mare, mă simt foarte fericit, este un oraș foarte liniștit și foarte bun pentru trăit. E o țară unde este veselie, oamenii se bucură de viață.
- Ce-ți place cel mai mult aici, acum?
- Îmi place viața pe care o am aici. E ceva în siguranță. Până la urmă, este important să te duci zi de zi la ceea ce faci, la serviciu, practic, să fii împlinit, apoi să ajungi acasă, acolo unde locuiești, și să ai o stare de bine. Tot o repet, România îmi dă această stare de bine.
„Distracție, umani și tradiționaliști”
- Ai putea numi trei lucruri pe care le-ai observat la români?
- Le place distracția, sunt umani și țin la tradiții.
- Chiar, ce știai despre România până să vii aici? Nu doar chestii legate despre sport, dar și despre țară.
- Nu vreau să par nepoliticos, dar, sincer, nu știam prea multe. Dar din momentul în care am știut că voi veni să lucrez, să-mi practic meseria de fotbalist, m-am informat puțin despre toate. Cum e viața în țară, cum era înainte, care sunt tradițiile, câteva chestii despre fotbal, dar și despre alte sporturi, care sunt oamenii remarcabili din România la nivel global, Hagi, Nadia, Năstase… Auzisem eu că a jucat România cu Columbia în 1994, eu născându-mă după ce generația lui Hagi a jucat contra noastră la Mondialul din America.
- Ce te-a convins să vii în România?
- Am crezut că este o țară care mă va ajuta să revin pe orbita Europei și să-mi îmbunătățesc cariera de fotbalist. Sunt columbian, dar am crescut la juniorii Osasunei Pamplona, am încercat ceva în Spania, apoi am evoluat în diverse țări de pe continentul meu.
De ce-i preferă pe ardeleni
- Unde ți se potrivește viața, ca stil, Ploiești, Buzău sau Baia Mare?
- Baia Mare.
- De ce?
- Oamenii. Cu tot respectul, sunt mai calmi. Sunt eu sud-american, te-ai gândi că îmi place viața trepidantă, de fapt, prefer o viață simplă și așezată.
- Care sunt diferențele între românii pe care i-ai întâlnit în cele trei orașe?
- Îi plac mai mult pe cei din Transilvania, din Baia Mare, că aici locuiesc, sunt mai familiari și mai apropiați de ceilalți. Mai deschiși.
„Chiar mă gândeam să mă întorc”
- Cum îți descrii viața aici?
- Calm și fericit.
- A venit și familia ta aici?
- Nu, din păcate, sunt singur aici. Dar dacă voi continua multă vreme aici, mai departe, aș vrea să îi aduc aici și pe ai mei. Sunt încrezător că le-ar plăcea.
- Este ceva care te sperie aici? Situația din lume din vremea pandemiei și după, apoi invazia Ucrainei de către Rusia.
- Am prins niște momente delicate, poate înfricoșătoare pentru mulți. La început, mi-era un pic frică să fiu departe de ai mei, apoi a venit asta cu războiul aproape de România, de Baia Mare e și mai aproape, așa că mă gândeam să mă întorc acasă. Dar acum sunt calm. Poate de aceea vorbesc atât de relaxat de viața de aici.
„Îmi plac zilele speciale ale țării”
- Există ceva care nu-ți place aici?
(râde) - Nu încă.
- Cum ai descrie România sau pe români în trei cuvinte?
- Frumos, caracter puternic și oameni veseli.
- Poți să descrii o situație care îți place sau care te-a impresionat în România?
- Îmi plac zilele speciale ale țării, 1 Decembrie, Crăciunul, Paștele, tot felul de petreceri, mese, dansurile românești.
Portretul străinului: „Rabzi, strângi din dinți și mergi mai departe”
- Ce i-ai recomanda unui columbian să vadă sau să încerce în România?
- Mâncarea sa tradițională și multe orașe de vizitat, unde ai locuri foarte frumoase de văzut. Este o țară complexă, cu multe frumuseți.
- Ce i-ai recomanda unui român să vadă sau să facă dacă ajunge în Columbia?
- Totul începe de la mâncarea tradițională, oriunde te-ai duce, apoi să intre în inima Columbiei, cu multe detalii specifice. Avem o cultură vastă, veche, sunt multe de văzut. Chiar și eu mai am multe de descoperit în țara mea.
- Există diferențe mari între România și toate țările în care ai fost din America de Sud?
- Da, cred că sunt alte tipuri de culturi și mentalități! Gândiți-vă că sunt mii și mii de kilometri distanță, alt continent. Și vouă v-ar lua timp să vă adaptați în țara mea, poate că ați trăi sentimente ciudate, că nu vă e locul acolo, sunt momente când îți vine să fugi cu primul tren, avion, cu orice. Nu pricepi limba, obiceiurile, mental, te gândești: „Omule, ce caut aici, la peste 10.000 de kilometri?!”. Sunt momente delicate, ai renunța la orice, doar să vezi un chip cunoscut. Dar rabzi, strângi din dinți și mergi mai departe. Trec zilele, apoi vezi totul cu alți ochi. Și-ți place noul loc în care trăiești, te adaptezi, vezi partea bună din oameni. Așa am descoperit eu România.
