Cătălin Botezatu a învățat din propriile greșeli: “Viața personală e ceva tabu și trebuie să rămână așa”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De departe una dintre cele mai sincere persoane publice, Cătălin Botezatu a fost transparent întotdeauna în privința vieții personale. Odată cu trecerea timpului însă, juratul de la “Bravo, ai stil!” a conștientizat că nu trebuie să-și transforme viața într-un subiect de presă. Tot ce a învățat de-a lungul anilor, cum s-a transformat și mai ales ce are de gând să facă pe viitor ne-a povestit în cel mai recent interviu pentru “Libertatea de weekend”.
-Cum te regăsim după starea de urgență și autoizolare?
-Sunt la fel ca înainte, mult mai dornic de a face lucrurile cu care am rămas în stand by înainte de a intra în autoizolare. Aveam multe proiecte la care lucram și care au rămas „înghețate”. Acum s-au adunat foarte multe proiecte noi, pe lângă cele vechi, și sunt puțin mai agitat. Am acordat o mare atenție acestei situații, sunt un om responsabil, atent la ceea ce se întâmplă. Nu fac parte din categoria celor care nu cred în existența acestui virus, iau toate măsurile de precauție și respect regulile. Respect indicațiile medicilor, ale autorităților, mă spăl de zeci de ori pe mâini zilnic, am în continuare covoraș cu clor la ușă. Nu mai sunt la fel de „paranoic” ca în perioada de urgență, dar respect în continuare toate recomandările. Și dacă ar fi să dau un sfat, acela este să respectăm aceste măsuri pentru a ne fi bine tuturor.
-Cum te-ai descurcat în perioada în care au fost închise saloanele de înfrumusețare, mai ales că știm cu toții că ai fost mereu un bărbat atent la imaginea lui?
-A fost un dezastru. Am ieșit de foarte puține ori în acea perioadă și apelam la șepci. Însă cel mai dificil a fost cu manichiura și pedichiura, pe care am fost nevoit să mi le fac singur, în condițiile în care am două mâini stângi. Am „reușit” să îmi rup toți ciorapii agățându-i cu unghiile de la picioare, iar cele de la mâini erau „arme” albe, zgâriam tot ce prindeam. (râde) Și, da, categoric am trecut pe la salon înainte să mă operez.
-Te-ai numărat printre copiii norocoși cărora părinții le fac orice capriciu. Cum de nu ai ajuns un copil alintat și un adult care să aibă impresia că i se cuvine totul? Cui i se datorează acest echilibru din viața ta?
-Pentru că am primit o educație foarte spartană, datorită mamei mele, în ciuda faptului că am avut de toate. Mi se oferea totul, dar nimic în același timp. Era necesar întâi să realizez că trebuie să merit ceea ce am, recompensele erau urmarea unui lucru extraordinar pe care îl făceam, a unor reușite. Educația primită de la mama mea nu mi-a permis să devin altfel decât sunt.
-Toată viața ai muncit ca să ai parte de absolut tot ce îți dorești, însă declarai că nu ai cunoscut pe deplin fericirea. În condițiile actuale, ai învățat să apreciezi lucrurile simple?
-Întotdeauna am găsit fericirea în lucrurile simple, în momentele frumoase. Am învățat, odată cu maturitatea, să mă bucur de fiecare clipă petrecută alături de un om care mă face fericit, fie că este partenera de viață sau prietenii mei. Sunt fericit când ies cu prietenii mei la masă, sunt fericit când mă duc la pensiunea lui Mary, la munte. Ea are grijă de mine ca de copilul ei și zâmbetul ei cald îmi aduce fericirea. Sunt fericit când cățelușul meu, Gucci, care are șase luni, după ce îl cert când face prostioare, pare că îmi zâmbește. Sunt norocos din acest punct de vedere, pentru că am parte de momente în care pot spune că sunt fericit.
-Acum ceva timp, te plângeai că nu-ți mai ajunge ziua să-ți faci treburile... După ce ai fost obligat să iei pauză, nu ți-a fost dor de programul tău, fie el și haotic? Ce ți-a lipsit, de fapt, cel mai mult, din punct de vedere profesional?
-Viața mea este haotică, dar organizată. Într-adevăr, când am intrat în această pandemie mi-a lipsit acest program, dar l-am înlocuit cu lucruri la fel de organizat haotice. Astfel, acea perioadă a trecut foarte repede. M-am organizat cu ajutorul telefonului, în timpul liber am făcut curat, lucru pe care nu l-am mai făcut până la acel moment, am vorbit la telefon mai mult cu prietenii mei, m-am uitat la filme, am citit mai mult, am ascultat muzică. N-am simțit o diferență foarte mare. Mi-a lipsit faptul că nu am putut să merg la atelier să creez, să am contact cu oamenii, să organizez o prezentare de modă. În perioada asta, ar fi trebuit să fie foarte multe evenimente de fashion, atât în țară, cât și în străinătate, și astea mi-au lipsit cel mai mult.
-De-a lungul anilor ai tot călătorit... Unde ți-ar fi plăcut să te prindă izolarea?
-Aș fi ipocrit să nu recunosc că mi-ar fi plăcut să mă prindă pe o insulă, și nu în București. Mi-aș fi dorit să fiu în Bora-Bora.
-În ultimii ani, ai preferat să nu mai vorbești despre viața ta amoroasă și ai lăsat să se înțeleagă că ești în continuare singur... Chiar ești singur?
-Niciodată nu am să fiu singur, dar nu-mi mai place să vorbesc despre asta, să fac din relația mea un subiect de presă. Dacă în tinerețe cu toții vedeam viața altfel, odată cu maturizarea am înțeles că viața personală e ceva tabu și trebuie să rămâna așa, un secret bine păstrat. Chiar și dacă e vorba de familie, ea trebuie să fie protejată. Îmi este bine așa cum este acum.
-Pe lângă om de divertisment, vedetă TV, creator de modă, tu la bază ești om de afaceri. Cum a fost perioada asta pentru tine, mai ales că de tine depind și alți oameni cărora trebuie să le plătești salariile?
-A fost groaznic. Puțini oameni știu că am fabrici, ateliere, magazine în care lucrează sute de oameni pentru care sunt responsabil. M-am simțit prins ca într-un clește la început, încercând să găsesc soluții, să le explic oamenilor că este o situație dificilă. Dar am norocul să lucrez cu oameni inteligenți, care au înțeles despre ce este vorba. A fost însă greu, pentru că, efectiv, toate afacerile au înghețat.
-Dacă odată cu pandemia de COVID-19 venea și Apocalipsa, ce regrete ai fi avut? Că n-ai casa plină de copii, că nu i-ai făcut rochie reginei?
-Aș fi avut regrete legate de oamenii din viața mea. Probabil ar fi fost un cumul de regrete. Când realizezi că se scurge viața, abia atunci îți dai seama că ai mai vrea să mai faci ceva. Am făcut de toate, dar mai e loc de multe altele.
