E foarte greu să faci un calcul în ore după 47 de ani în care mi-am împărţit timpul între
familie şi televiziune.Tot ce vă pot spune este faptul că programele tv veneau ca un
tăvălug peste noi şi practic lucrai de dimineaţă până seara sau chiar până noaptea
târziu. Aşa că orele erau de multe ori în favoarea televiziunii.Cred că da, peste 20 de ani.
Sunteţi tatăl primelor generaţii de vedete de televiziune şi ale scenei, în perioada
când nu existau televiziuni muzicale. La aproape 20 de ani de atunci, vă mai caută deja
celebrii dumneavoastră elevi?
Da ! Mă caută şi sunt foarte mândru de acest lucru. Nici nu vă imaginaţi ce bucurie
este să reuşeşti să lansezi un interpret, o formaţie, un concept nou de televiziune
care să se bucure de succes. Fără să fie o zi specială am primit un mesaj de la Călin
Geambaşu – „mi-e dor de dumneavoastră”-, pentru mine impresionant. Sau de multe ori, de ziua mea, să fiu colindat de foştii elevi de la ”Şcoala vedetelor-1” şi să primesc mesaje de la casele de copii cu care am realizat „Echipa fantastică”. Sunt încă multe exemple ale interpreţilor din toate generaţiile cu care ţin legătura sau ne vedem.
Care din elevii tributari dumneavoastră v-au uitat?
Nu pot spune că m-au uitat dar după încheierea unui ciclu de emisiuni, vizitele se mai
raresc, fiecare are de-acum o familie şi un business. Şi, totuşi, atâta timp cât primesc
telefoane şi mesaje personalizate de la majoritatea elevilor, mă consider un răsfăţat.
A fost vreunul din „Şcoala vedetelor” despre care aţi simtit că n-àre talent şi, totusi, a ajuns departe?
Chestia asta cu ajunsul departe fără talent am vazut-o destul de des în ultimul timp dar
vă asigur ca e o chestiune de conjunctură la care participă cu brio tehnica de înregistrări audio. La „Şcoala vedetelor” am ştiut exact ce caut. Asta nu înseamnă că n-am făcut şi greşeli la selecţia interpreţilor, în dorinţa de a găsi solişti cât mai originali, foarte expresivi. După câteva repetiţii intensive în care interpretul nu a reuşit să ajungă la nivelul cerut, a fost eliminat. Deci un interpret care cânta fals, este inexpresiv, nu are cum să ajungă departe. .
De care elev sunteţi cel mai mândru?
Este foarte complicat şi totuşi foarte simplu. Sunt foarte mândru de ŞCOALA
VEDETELOR -1 fiindcă toţi elevii s-au realizat şi am fost o echipă foarte unită, în ciuda
diferenţei de vârstă. Proiectul acesta a avantajat ambele părţi. Brusc m-am simtit foarte
aproape de vârsta lor printr-o abordare nouă a subiectelor şi printr-o nouă atitudine.Ei
au avut de câştigat notorietate!
Dincolo de mustrări, cei din TVR spun că le-aţi fost o bună perioadă ca un tată.V-a numit unul din cei vizaţi tată, în afară de copilul dumneavoastră?
Mi-am adus aminte de o emisiune realizată cu casele de copii la Pinochio „Echipa fantastică” şi unde acei copii minunaţi nu mai ştiau cum să-şi arate dragostea faţă de noi, care realizam emisiunea. M-au întâmpinat în faţa intrarii, n-au condus la plecare, iar scrisorile lor de mulţumire începeau cu „Dragă Tata Titus”. Asta a fost o mica paranteză la întrebarea voastră şi mă bucur că am reuşit să cunosc o lume pe care o credeam altfel !
Aveţi vreun plan să-i reuniţi pe cei din promoţiile „Şcoala vedetelor ori pe copiii lor?
Deocamdată nu! Sunt prea multe proiecte de emisiuni care promovează talente. În momentul de faţa realizez pe TVR 2 o emisiune intitulata „8 într-o barcă” în care concurenţii trebuie să cânte, să danseze, să demonstreze calitaţi actoriceşti şi să producă împreună un show de televiziune. Sigur că ar fi foarte interesant să vezi un show al talentelor de Revelion cu cei mai buni din ultimele trei show- uri.A face aşa ceva ar însemna că televiziunea a ajuns în sfârşit o mare familie.
Băiatul, Radu Muntean a ales activitatea sa profesională îndemnat de dumneavoastră ?
Nu! Şi vreau să va spun că ne-a surprins şi pe noi când şi-a manifestat intenţiile spre regie film.
E lung drumul de la muzician la realizator de emisiuni de televiziune?
E lung şi de povestit. Altfel e foarte scurt. După absolvirea Conservatorului la flaut, fiind repartizat acasă, la Timişoara, Richard Oschanitzty cel cu care colaboram la foarte multe proiecte: filme şi concerte de jazz, mi-a propus să mă duc la televiziune. Acolo l-am cunoscut pe Paul Urmuzescu care a fost primul meu îndrumător în ale televiziunii. În paralel am predat 5 ani la Conservator şi la ”Liceul de Muzică 2”. Acesta a fost începutul în TVR.( 1966) Conservatorul a fost o şcoală grea şi exclusivistă. Şi totuşi, după chinul din şcoală, aţi
ajuns la televiziunea publică. Într-adevăr, Conservatorul a fost o şcoală grea, solicitantă dar, pentru mine deosebit de frumoasă. Chiar dacă studiul făcut câteva ore bune zilnic, poate fi considerat obositor, îmi făcea plăcere întrucât mă pregătea pentru a performa la concerte. Am avut foarte multe satisfacţii profesionale ca interpret. M-a fascinat televiziunea prin oportunitatea ei de a vedea imediat rezultatul şi de a-l face cunoscut publicului. Muzica a fost mereu prezentă în viaţa mea.
În lunga dvs. muncă, aţi făcut cunoştinţă românilor prin intermediul micului ecran cu multe trupe şi artişti. Câţi din aceştia vă mai multumesc astăzi?
Vorbeam mai devreme de începuturile mele în televiziune, când am colaborat cu
formaţii ca: Olimpic 64 , Sincron Roşu şi Negru, Pheonix şi multe altele. Cu membrii
acestora mă văd foarte rar, ocazional. Am păstrat relaţii cu foarte mulţi interpreţi
cu care am lucrat descoperind împreună, secretele televiziunii .Între noi s-au
legat prietenii trainice ce durează şi în prezent. Fără a avea pretenţia că epuizez lista,
amintesc pe Angela Similea, Margareta Pâslaru, Marius Ţeicu, Corina Chiriac, Mirabela
Dauer, Marina Voica, Laurenţiu Cazan, Gabriel Cotabiţă, Florin Piersic, Monica Anghel, Ioan Gyuri Pascu, Radu Gheorghe şi mulţi alţii.
I-aţi dus pe nonconformiştii de la Phoenix la TVR în acea perioadă. A fost un act de curaj?
Revenind la anii de început, am colaborat cu regretatul meu prieten Dan Mihăescu
şi cu regizorul Titi Acs la emisiunea ”Album duminical”, în cadrul căreia aveam în
permanenţa rubrici muzicale inedite.Dan îmi cerea în permanenţa „capse”. Capsele
erau atât surprize cât şi numere deosebite în emisiune. La această rubrică au debutat
timişorenii mei din formaţia Phoenix. Mai târziu, împreună cu Dan Necsulea, am filmat la Timişoara câteva piese de succes care se mai dau şi astăzi pe micul ecran .
Datorită dvs. TVR -ul a obţinut un premiu la cel mai mare festival de televiziune din
lume ”Trandafirul de aur”.
Înca de când am intrat în televiziune, îmi amintesc cum, în fiecare început de an, Tudor Vornicu avea grijă să ne atenţioneze să venim cu propuneri pentru Festivalul de la Montreux. Ambiţia lui era sa ne prezentăm în fiecare an cu producţii care să nu rămână neobservate şi să intre în circuitul international. După câteva încercări, apreciate la rândul lor de juriu internaţional, cooproducţia realizată împreună cu televiziunea olandeză „Totul e posibil în joc” a obţinut o menţiune. După 11 ani, am reuşit să obţin cu emisiunea „Şcoala vedetelor „Trandafirul de Argint”,premiul 1 la categoria „muzică” cel mai important trofeu din cariera mea, dar şi din palmaresul TVR.
Vă ocupaţi de o producţie nouă,” 8 într-o barcă” noua ”şcoală a vedetelor”. Cât de greu este să-i impuneţi acum faţă de perioada 1995?
Acest proiect, pe care îl realizez acum împreună cu producătoarea Camelia Boştină,
are foarte multe elemente noi, pe care nu le-a avut ”Şcoala vedetelor” în 1995 şi anume:
competiţia, complexitatea probelor (de la dans, mişcare scenică, cântat şi actorie),
eliminări ale concurenţilor pe tot parcursul programului. Implicarea interpreţilor nu
mai este aceeaşi ca în anii 95, când, într- adevar, era prima emisiune de gen. Deci, o
surpriză pentru telespectatori. Eu cred că emisiunea „8 într-o barcă” are deja interpreţi excepţionali care pot realiza spectacole de televiziune remarcabile. Intenţia noastră este de a lansa acest grup cu care, pe viitor, TVR să facă spectacole de televiziune şi turnee în toată ţara.
Aţi găsit şi format personal generaţii de vedete. Şi, totusi,TVR-ul duce lipsa acum de
icon- uri. De ce?
Eu cred că telespectatorii noştri doresc în permanenţă lucruri noi şi formate noi. Şi, cu
siguranţa, vedete. Numai că, aceste noi vedete trebuie căutate şi impuse publicului
în emisiuni de succes. Totul este să tratam foarte serios această problemă printr-o
promovare serioasă, profesionistă.
Cu siguranţa aţi avut multe oferte, însă, după 50 de ani sunteţi fidel în continuare TVR –
ului.
Deşi în timpul carierei am lucrat ca director artistic la Prima TV, Antena 1 ori Naţional TV, TVR m-a atras în permanenţă ca prima dragoste.