Ce este Legea Talionului și de unde provine expresia
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Justiţia din Iran continuă să condamne oameni aplicând Legea Talionului, iar sentinţele sunt puse în aplicare. În septembrie 2020, un sportiv a fost spânzurat, iar un altul a primit aceeaşi sentinţă un an mai târziu. Află ce este Legea Talionului și de unde provine expresia.
Cuprins:
Acum circa o lună și jumătate, justiţia din această țară din Golful Persic a mai condamnat trei persoane pe baza aceleiași legi penale. Doi bărbaţi şi o femeie au fost condamnați să-şi piardă câte un ochi după ce au provocat victimelor lor pierderea vederii în trei cazuri separate.
În această țară din Golful Persic, Legea Talionului se aplică cel mai adesea în cazuri de crimă, cu condiția ca familia victimei să o ceară în mod expres.
Numeroase organizații care militează pentru a pune capăt abuzurilor drepturilor omului, între care și Amnesty International, au denunţat în mod repetat acest tip de pedeapsă considerându-l crud şi echivalent cu tortura.
Ce este Legea Talionului și ce semnifică expresia
Legea Talionului este una dintre cele mai cunoscute și mai dure legi penale din istorie, fiind formulată adesea şi în varianta „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”.
Aceasta reprezintă formula expeditivă prin care vinovatul era supus unei pedepse identice cu suferinţa, rău ori pierderea pe care le provoca victimei sale. Legea Talionului era practicată și de poporul evreu, mai ales în perioada de început a Vechiului Testament, până la apariția judecătorilor.
În acele vremuri, Legea Talionului era considerată un real progres social comparativ cu pedepsele anterioare. Astfel, prin aplicarea acestei legi, victimele nu aveau voie să-l pedepsească pe răufăcător cu un rău mai mare decât cel pe care îl făcuse acesta.
Această lege face referire la faptul că o persoană vinovată trebuia tratată în aceeaşi manieră în care a procedat cu victima sa, adică să primească o pedeapsă similară cu răul pe care l-a făcut. Cuvântul „talion” provine din limba latină – talio, talionis – și se traduce ca „similar”/„la fel”.
În legislaţia unor popoare din antichitate, talionul implica în egală măsură atât sensul de pedeapsă, cât şi pe cel de răzbunare, care era specifică orânduirii sclavagiste. Ea consta în pedepsirea vinovatului în același mod în care acesta a procedat cu victima.
În Coran, textul sacru al Islamului, în Legea Talionului se spune: „Nu vă temeţi de oameni, ci temeţi-vă de Mine. Nu-mi vindeţi învăţăturile pe nimic. Cei care nu judecă după ce a revelat Allah sunt necredincioşi. Şi Noi am prescris pentru ei viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Rănile intră sub Legea Talionului. După aceea, oricine renunţă din caritate va ispăşi”.
În prezent, Legea Talionului nu mai există așa cum funcţiona ea în timpurile străvechi. În schimb, a rămas ca expresie prin care se subliniază o reacţie, o atitudine sau o sancţiune pe care o aplici unei persoane în acelaşi mod în care aceasta a înţeles să o aplice.
Legea Talionului este o lege antică
Nici o poruncă nu este mai neînţeleasă ca vestita Lege a Talionului. Primele forme ale acestei legi penale datează de prin anul 2300 î.Hr. și au apărut în Codul Regelui Hammurabi.
Este vorba despre un text juridic care funcţiona în vechiul Babilon și care era cel mai complex cod de legi din Mesopotamia antică. Codul regelui babilonian conține 282 de vinovăţii şi soluţii spre a înlesni judecata cazurilor de dezordine socială.
Scopul acestui cod era acela de a se institui ordinea în societatea acelor vremuri și de a contracara tendinţa oamenilor de a-şi face singuri dreptate.
Codul lui Hammurabi a fost sculptat într-un bloc de piatră înalt de 2,25 metri și a fost descoperit de arheologii francezi în anul 1901. Acesta este expus de atunci la Muzeul Luvru din Paris.
Legea Talionului apare în Sfânta Scriptură
După cinci sute de ani, a dat şi Moise poporului lui Israel o serie de dispoziţii şi norme. Printre acestea și-a făcut loc şi brutala Lege a Talionului, care apare de trei ori în Biblie. Prima dată, atunci când israeliţii şi-au stabilit tabăra în faţa muntelui Sinai.
Atunci când soseşte necazul se va plăti cu dinte pentru dinte, vânătaie pentru vânătaie, picior pentru picior, mână pentru mână, os pentru os, arsură pentru arsură, rană pentru rană, ochi pentru ochi”. „Dacă un om ucide, va fi ucis, indiferent cine ar fi el. Dacă este ucis un animal, vinovatul îl va înlocui – viaţă pentru viaţă”. (Ex 21, 23-25)
Câteva luni mai târziu, tot pe muntele Sinai, s-a stabilit respectarea acestei legi, iar Moise spunea: „De va pricinui cineva vătămare aproapelui său, aceluia să i se facă ceea ce a făcut el altuia: fractură pentru fractură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; cum a făcut el vătămare altui om, aşa să i se facă şi lui. Cel ce va ucide un dobitoc să dea altul, iar cel ce va ucide un om să fie omorât”. (Lev 24,19-21)
În Vechiul Testament, înainte de apariția Legii Talionului, la rău se putea răspunde cu un rău mai mare, iar această lege penală a fost dată tocmai pentru a se evita ca răului să i se mai răspundă cu rău și mai mare.
După câțiva ani, Legea Talionului a fost amintită și întărită pentru a treia oară în Câmpia Moabului, cu puțin timp înainte ca poporul evreu să cucerească Pământul Făgăduinței.
Cu puțin timp înainte ca Moise să adoarmă întru Domnul, acesta i-a adunat pe evrei și le-a spus: „Judecătorii să cerceteze bine și dacă martorul acela va fi martor mincinos și va fi mărturisit strâmb asupra fratelui său să-i faceți ceea ce voise să facă el fratelui său (...) Să nu-l cruțe ochiul tău, ci să ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior. Cu răul pe care îl va face cineva aproapelui său, cu acela trebuie să i se plătească”. (Deuteronom 19, 17-21).
Foto:123rf.com
