Cine a fost Mihai Viteazul?

În 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului și al otomanilor, Mihai Viteazul a devenit voievod al Țării Românești din 11 octombrie. 

Pentru o perioadă a fost conducător de facto al celor trei mari state medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova.

Viața lui Mihai Viteazul

Mihai Viteazul a fost, conform unor cercetări recente, copilul natural din tată necunoscut al unei hangițe de origine greacă, Tudora. S-a născut în 1558 și, ca orice fiu nelegitim din Evul Mediu, se pare că a avut o copilărie grea: a fost destul de sărac și a trebuit să muncească la fel de mult ca și crescătorii de vite și servitorii din mediul de mici meseriași în care a crescut. 

Mai târziu, în tinerețe, a făcut comerț cu vite și chiar cu bijuterii în Balcani, a învățat turca și greaca și a pus ceva bani buni deoparte. 

Acesta din urmă și unchiul său Iane, un negustor de origine greacă foarte priceput în relațiile cu negustorii bogați care aspirau să cumpere ranguri și cu boierii care aspirau la tron, i-au facilitat tânărului Mihai ascensiunea politică rapidă până la rangul de ban de Mehedinți (1588), apoi stolnic la curtea lui Mihnea Turcitul, apoi ban de Craiova. 

Recomandări

INVESTIGAȚIE. Cine sunt patronii care primesc contracte de la primarul sectorului 6 Ciprian Ciucu. Sponsori ai PSD, apropiați ai lui Sorin Oprescu și denunțătorul vicepreședintelui PNL Iulian Dumitrescu

Mihai Viteazul, voievod al Țării Românești

În 1593, Mihai a ajuns ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rău. În septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului şi al otomanilor, a devenit voievod al Țării Românești, efectiv de pe 11 octombrie.

Aron Vodă, domnul Moldovei semnează un tratat cu împăratul habsburgic la 16 septembrie 1594, oferind astfel un motiv în plus lui Mihai Viteazul să decidă, cu acordul boierilor, intrarea în alianţa antiotomană.

În 1593, în urma unui conflict cu domnitorul valah Alexandru cel Rău, Mihai a fugit din Transilvania și a călătorit la Constantinopol, unde, sprijinit de ambasadorul englez în capitala otomană și de o sumă consistentă, și-a cumpărat titlul de Domnitor (conducător) al Valahiei. 

La scurt timp după ce a devenit principe al Valahiei, Mihai și-a înscris țara în Liga Sfântă inițiată de Papa Clement al VIII-lea pentru a contracara ascensiunea Imperiului Otoman în Europa. 

Liga includea și Transilvania, și Moldova (pe lângă Sfântul Imperiu Roman, Spania, Mantova, Toscana etc.), dar nu și Anglia și Polonia, iar în urma aderării Valahiei la ea, Mihai s-a îndreptat împotriva Imperiului Otoman. 

Politica sa constantă a fost aceea de a se asigura de sprijinul și de protecția militară a împăratului Rudolf al II-lea, pentru ca niciun pericol să nu vină dinspre vecina Transilvanie, și de a conta pe aliatul său Aron Tiranul, domnitor al Moldovei, pentru a lupta împotriva turcilor și a pune capăt suzeranității otomane asupra Valahiei.

Recomandări

Andrei Cozlac, artist vizual dublu premiat la UNITER: „Eu fac același lucru pe care-l făceam la grădiniță, doar că oamenii mă iau serios acum”

Mihai Viteazul și victoriile împotriva turcilor

În ceea ce avea să se numească Lungul Război Turcesc (1593-1606) dintre Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman, Mihai a obținut câteva victorii importante împotriva turcilor (la Călugăreni, Giurgiu, Hârșova, Putineiu etc.). 

Cu toate acestea, la un moment dat, Transilvania și Moldova au ajuns să fie stăpânite de Andrei Báthory și, respectiv, Ieremia Movilă. Amândoi erau în relații de prietenie cu Polonia, care nu făcea parte din Liga Sfântă, deci nu se opunea turcilor. 

Astfel, pentru a împiedica ca cele două provincii să cadă sub stăpânire otomană, Mihai a mărșăluit mai întâi în Transilvania și, cu ajutorul lui Székelys, l-a învins pe Báthory în bătălia de la Șelimbăr, a intrat în Alba Iulia și în 1599 a devenit guvernator imperial, adică domnitor de facto al Transilvaniei. Apoi a invadat Moldova, a ajuns la Iași și, întrucât Movilă fugise în Polonia, a fost declarat principe al Moldovei.

Mihai Viteazul şi unirea Munteniei, Moldovei și Transilvaniei

Astfel, timp de cinci luni, din mai până în septembrie 1600, cele trei provincii care alcătuiesc România de astăzi, Muntenia, Moldova și Transilvania, au fost conduse tehnic de același om: Mihai Viteazul, care, într-un document din 6 iulie 1600, se numea pe sine însuși „domnitor al Valahiei și al Transilvaniei și al întregii țări a Moldovei”.

Recomandări

Un vânzător de suveniruri din Băile Herculane a redeschis un obiectiv turistic lăsat în paragină zeci de ani. „Am scos câteva camioane de gunoi”

Istoricii spun că această primă unire a fost mai degrabă rezultatul circumstanțelor decât al viziunii lui Mihai.

 Ei o numesc „unirea personală” a lui Mihai Viteazul, realizată datorită faptului că s-a întâmplat ca el să fie la conducerea celor trei provincii pentru o scurtă perioadă de timp în 1600 și a asigurat manu militari, adică prin forță militară, mai degrabă decât prin consens politic între cele trei provincii. 

Ei spun că abia la jumătatea secolului al XIX-lea „unirea personală” a lui Mihai a devenit, mai ales pentru pașoptiști pasionați („patruzeciști”) precum Nicolae Bălcescu, un precedent pentru realizarea visului „României Mari”.

Fie că a fost rezultatul unei viziuni politice sau al unei simple coincidențe, unirea celor trei provincii locuite de români era, la începutul secolului al XVII-lea, un proiect prea ambițios pentru a rezista. 

Trei mari puteri, Polonia și Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman, s-au opus cu tărie perspectivei unei uniri a românilor, astfel încât construcția lui Mihai a fost curând desființată: nobilimea maghiară din Transilvania s-a revoltat cu succes împotriva lui Mihai, polonezii au recucerit Moldova, au invadat Valahia și l-au numit domnitor pe protejatul lor Simion Movilă, iar Mihai a pierdut în cele din urmă favoarea împăratului Rudolf al II-lea, care a ordonat asasinarea sa.

La 9 august 1601, la sud de Turda, Mihai Viteazul a fost ucis de un detașament de mercenari în frunte cu conducătorul valon Jacques de Beauri, trimis de generalul Giorgio Basta, aflat în slujba lui Rudolf al II-lea. După ce cortul lui Mihai Viteazu a fost înconjurat, un soldat german i-a înfipt halebarda în inimă, iar altul i-a tăiat capul domnitorului valah.

Sursa foto: 123rf.com

Vezi şi cine a fost Carol Davila!

Urmărește-ne pe Google News