Acest handicap cu care copilul se naște este invizibil, deoarece un copil surd arată la fel ca unul cu auz normal, ba chiar gângurește la fel cu un copil care aude normal.
De-abia mai târziu, după câteva luni de viață, părinții pot observa lipsa reacției copilului la sunete – nu reactionează la sunete obișnuite sau la vocea mamei.
Este deosebit de important pentru dezvoltarea copilului ca surditatea să fie depistată cât mai devreme, pentru a asigura în timp util tratamentul adecvat – ideal până la vârsta de 2 ani. Doar așa copilul va învăța să vorbească și va avea o pronunție corectă.
Screening-ul auzului la nou-născuți este singura metodă prin care se poate depista activ hipoacuzia chiar din prima lună de viață, potrivit prokid.ro
În somnul natural al copilului se pot face teste audiologice obiective automate (otoemisiuni acustice-OEA si potentiale auditive-PEA) prin care se identifică copiii cu auz normal sau apare suspiciunea de hipoacuzie.Testele sunt complet neinvazive, neiradiante și durează între 5-20 minute, în funcție de auzul copilului. Singura condiție este ca sugarul să doarmă, pentu a sta complet nemișcat, de aceea parinții trebuie să vină la medic cu copilul cât mai obosit, sa-i dea să mănânce în clinică și să aștepte împreună cu medicul să adoarmă sugarul.
Este obligatoriu să se efectueze ambele teste (otoemisiuni si potentiale auditive), mai ales la copiii cu risc de hipoacuzie (prematuri mari, sugari cu incompatibilitate de grup sau Rh, nou-născuți care au necesitat peste 7 zile de terapie intensiva sau cei care au avut infecții severe la naștere pentru tratarea cărora au primit antibiotice ototoxice) pentru a identifica neuropatia auditivă.Pentru sugarii care nu au trecut testele de screening este obligatorie continuarea investigațiilor însă mai complexe de această dată!