Viața politică la români: gargară, curluntrism și laudatio pe bani publici

Nu scriu chiar că gargara și curluntrismul sunt eterne în ADN-ul cultural românesc, dar, ca aspect, așa, dacă mai trăia Caragiale, alde Hopa-Grindeanu-Hienă, Câciu, Cîțu, Ciucă, Ciolacu, Șoșoacă, Gavrilă și Simion, Manda de la Craiova cu soțul, Ponta, Nicușor, Bolo, Băse și Șică de la vlahii erau cu toții personaje într-o piesă de teatru de s-ar fi râs la dânsa și peste două sute de ani.

Tot ca aspect, așa: ce au înțeles vlahii din războaiele din Orientul Mijlociu a fost un scandal penibil cu clanul bugetar Ponta.

Și tot ca aspect: ce au înțeles vlahii din guvernarea bolojalnică e că se țățește și se românește alde nevastu’ lu’ Manda de la Craiova cu a bătrână a lu’ Bolojan. Atenție, popor sever provocat cognitiv!

Și tot ca aspect: există deficit de inși pe vidanje și vlahii îi pun pe alde Ciolacu & Simion să conducă lucruri prin țara românească, te apucă tristețea.

Și în același timp, nici lumea largă nu e mai bine. Pentru că uite, în lume, franțuzoaicele ies în stradă să scandeze împotriva domnilor, care aparent nu le mai pot oferi îndeajuns de multe orgasme. Necazuri peste tot. Se supără universul că nu zicem și de bine. Zicem, ce are?

Uite, în Cartea Recordurilor Guinness a fost înregistrată cea mai bătrână persoană angajată din lume. O doamnă de 94 de ani, din Osaka, Japonia, pasionată de yoga (face în fiecare zi). Seara face pilates, precum corporatistele.

Obișnuiește să bea macha și, cel mai important, are un program de birou, de la 9 la 17. Nu muncește remote. Și uite așa.

Aici poate că a greșit bătrânica, dacă era la vlahii, era, poate, bugetată special și ieșită la pensie de peste cincizeci de ani. Sau măcar avea vinerea foarte scurtă, până la un sfânt de doișpe, așa.

Ce să mai zicem, asta este țara noastră, lumea arde în flăcări, dar și noi avem de cine să râdem. Firește, în tot acest timp, babele, dacă sunt bine bugetate, se mai și piaptănă.

Preferații mei rămân totuși cei care încă mai cred că PNL e în opoziție față de PSD, fie și în interiorul cabinetului bolojalnic. 

Adevărul fiind altul – și anume: PNL rămâne cealaltă față a aceleiași nule și ar fi drăguț să ajungă în același tomberon al istoriei cu restul de resturi din FSN. 

Dar fiind vorba despre eterna valahie, nici măcar acest gest igienic minim nu va avea loc.

Acum, nu spun să fim naivi ca Platon, dragul de el, să credem în utopie și să sperăm la un rege-filozof (deși nu ar fi rău, totodată, să luăm calea Siciliei, destinația Siracuza).

Rege-filozof – nu, e clar, nici nu se poate, nici nu se dorește. Dar nici Bolojan, la bază profesor la o școală ajutătoare din județul Bihor.

Că altfel ajungi să măcelărești cultura și să îngropi educația, în timp ce agitpropul nu mai prididește cu laudatio, că așa și pe dincolo, și reformă, și de toate, ca șaorma, ehe…

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE