Un angajat băut care și-a amenințat șefii a fost concediat, dar a dat vina pe consumul de alcool și era să câștige
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un angajat băut care și-a amenințat șefii a fost concediat, dar a dat vina pe consumul de alcool și era să câștige, în Italia. Deși apărarea acestuia s-a bazat pe faptul că se afla într-o stare psihică alterată (din cauza consumului de alcool/dependenței), instanța supremă a clarificat limitele în care „starea de ebrietate” sau afecțiunile psihice pot anula o concediere.
Cuprins:
Strategia folosită în instanță
Povestea începe cu un moment de tensiune: muncitorul primește simultan două scrisori disciplinare și, în acea situație, aduce amenințări grave la adresa conducerii firmei. Compania procedează la concedierea lui pentru un motiv întemeiat.
Apărarea angajatului s-a bazat pe doi piloni. Primul este discriminarea indirectă : potrivit lucrătorului, alcoolismul cronic constituie un handicap în temeiul Directivei europene 2000/78/CE privind egalitatea de tratament în ocuparea forței de muncă. Concedierea unei persoane cu dizabilități fără ca angajatorul să facă adaptări rezonabile ar fi discriminatorie.
Al doilea pilon este afectarea sănătății mentale: intoxicația cronică cu alcool i-a afectat capacitatea de a înțelege și de a decide în momentul incidentului, făcând ca respectivul comportament să nu-i fie pe deplin atribuibil.
Tribunalul din Napoli a respins apelul. Curtea de Apel a confirmat hotărârea, dar a făcut acest lucru după ce a solicitat o expertiză medico-legală – un pas preliminar important care demonstrează că problema stării mintale a lucrătorului a fost luată în serios și nu a fost respinsă sumar.
Apărarea, demontată pas cu pas
Expertiză medico-legală a produs două constatări decisive. Primul aspect privește diagnosticul : lucrătorul suferea de beție obișnuită, nu de intoxicație alcoolică cronică.
Distincția nu este doar terminologică: beția obișnuită indică abuzul recurent de alcool, în timp ce intoxicația alcoolică cronică este o stare patologică de dependență cu efecte structurale asupra funcțiilor cognitive și volitive. Prima este mai apropiată de o alegere comportamentală repetată; cea de-a doua este o boală care poate afecta permanent capacitatea de autocontrol.
A doua constatare privește momentul specific al faptelor: În momentul în care a proferat amenințările la adresa conducerii companiei, lucrătorul era lucid. Nu exista nicio afectare a facultăților sale intelectuale sau volitive în acel moment. Indiferent ce s-ar putea spune despre starea sa generală, în momentul relevant el era în deplină posesie a abilităților sale.
Pe această bază, Curtea de Apel a exclus natura discriminatorie a concedierii - deoarece condiția stabilită nu constituia un handicap semnificativ în sensul Directivei 2000/78/CE - și a confirmat legitimitatea și proporționalitatea acesteia.
Agresivitatea a depășit limita toleranței
Deși angajatul a încercat să folosească dependența de alcool ca pe un scut legal, susținând că nu era stăpân pe sine, judecătorii au decis că agresivitatea depășește limita toleranței, iar dacă în momentul faptei a existat un minim de discernământ, concedierea este perfect legală.
Potrivit La Legge per Tutti, Curtea de Casație a concluzionat că o condiție psihică (cum este alcoolismul sau o tulburare de personalitate) nu anulează automat concedierea. Pentru ca angajatul să fie „salvat”, trebuie demonstrat că, în momentul exact al amenințărilor, acesta nu mai avea deloc capacitatea de a înțelege și de a voi.
În acest caz, magistrații au analizat și luciditatea în momentul faptei. Dacă probele (martori, înregistrări) arată că angajatul, deși băut sau sub stres, a acționat cu un minim de luciditate sau că amenințările au fost direcționate și coerente, concedierea rămâne validă. În cazul de față, instanța a considerat că angajatul era conștient de gravitatea faptelor sale.
Abuzul de alcool nu constituie o „discriminare”, dacă ești concediat
Amenințarea unui superior este considerată o încălcare gravă a legăturii de încredere (fiduciară) dintre angajat și angajator. Chiar dacă un angajat invocă o perioadă dificilă, siguranța și respectul la locul de muncă prevalează dacă actele de agresiune sunt clare.
Totodată, instanța a subliniat că abuzul de alcool nu constituie o „discriminare” dacă firma concediază angajatul pentru comportament agresiv. Nu boala în sine (alcoolismul) este pedepsită, ci conduita violentă care rezultă din ea și care face imposibilă continuarea colaborării.
Deși angajatul a încercat să folosească dependența de alcool ca pe un scut legal, susținând că nu era stăpân pe sine, judecătorii au decis că agresivitatea depășește limita toleranței, iar dacă în momentul faptei a existat un minim de discernământ, concedierea este perfect legală.
