Un zbor din 200 se confruntă cu o urgență medicală la bord. Ce faci în caz de hipoxie și atac de panică în avion
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Recentul incident al aeronavei HiSky, care s-a întors de urgență pe Aeroportul Otopeni după activarea unui senzor de presurizare, a declanșat o controversă publică majoră. În centrul acesteia se află declarația ministrul sănătății, Alexandru Rogobete, care a fost criticat pentru „alarmarea populației”. Din punct de vedere medical, avertismentul său: „puteau exista pasageri cu hipoxie, atacuri de panică sau alte probleme medicale” este susținut de date științifice riguroase. Libertatea a stat de vorbă cu un medic neurolog și un medic psihiatru pentru a explica pericolele care apar atunci când un avion pierde presiunea.
Cuprins:
- Hipoxia: Inamicul tăcut al creierului
- Pasagerii vulnerabili la hipoxie: vârstnicii, cardiacii și astmaticii
- Simptomele hipoxiei: de la euforie la confuzie
- Hipoxia: Ce se întâmplă în caz de urgență
- Impactul asupra sănătății în cazul zborurilor lungi
- Atacul de panică: „Butonul de alarmă” al supraviețuirii
- Ce trebuie să facă un pasager cu atac de panică în timpul crizei?
- Alcoolul în avion: Anxiolitic sau „remediu” de urgență?
- Urgențele în aer sunt mai frecvente decât credem
Hipoxia: Inamicul tăcut al creierului
Hipoxia reprezintă scăderea nivelului de oxigen din sânge, o stare care, la altitudine, se instalează rapid și fără durere. În aviație, aceasta este una dintre cele mai mari provocări pentru piloți și pasageri, deoarece apare „pe furiș” sau avertismente fizice evidente.
Chiar dacă procentul de oxigen din aer rămâne același (aproximativ 21%) indiferent de altitudine, presiunea atmosferică scade pe măsură ce urcăm. La altitudini mari, aerul este mai puțin dens („rar”). Deoarece presiunea este scăzută, moleculele de oxigen sunt mai îndepărtate unele de altele, iar plămânii nu mai au forța necesară pentru a împinge oxigenul în fluxul sanguin.
Dr. Armand Frăsineanu, medic primar neurolog la Spitalul Colentina, avertizează că timpul este cel mai mare inamic în astfel de momente: „Creierul are nevoie de oxigen conform necesităților fiecăruia dintre noi. În momentul în care acesta lipsește, în 3 minute, 4 minute maxim, hipoxia afectează creierul rapid. Fără glucoză el mai rezistă, dar fără oxigen, nu”.
Avioanele de linie zboară de obicei la peste 10.000 de metri. Cabina este presurizată artificial pentru a simula o altitudine de aproximativ 2.400 de metri, unde putem respira normal. Hipoxia intervine doar dacă sistemul de presurizare se defectează.
Hipoxia de cabină poate apărea, în mod surprinzător, și la o presurizare normală (echivalentul a 2.400 m altitudine), organismul resimte schimbări.
Potrivit Administrației Federale a Aviației ( FAA), la pasagerii sănătoși nivelul de oxigen în sânge (SpO2) scade adesea de la 95-100% (la nivelul mării) la aproximativ 90% în timpul croazierei. Organismul compensează această scădere prin creșterea ușoară a ritmului cardiac și a frecvenței respiratorii.
Un studiu pe atleți a demonstrat că aceștia resimt o scădere semnificativă a saturării după 3-7 ore de zbor, ceea ce le poate afecta performanța imediată la destinație (aclimatizarea începe practic în avion).
O altă cercetare din perioada 2022-2023, publicată în PMC (PubMed Central) pe un eșantion de peste 77.000 de evenimente medicale la bordul a 84 de companii aeriene a arătat că incidența hipoxiei este de aproximativ 39 de evenimente medicale la un milion de pasageri. Problemele neurologice și cardiace, adesea declanșate sau agravate de hipoxie sunt responsabile pentru majoritatea aterizărilor de urgență.
Pasagerii vulnerabili la hipoxie: vârstnicii, cardiacii și astmaticii
Un studiu major realizat de FAA pe pasageri vârstnici a scos în evidență riscuri mai mari. Aproape jumătate dintre pasagerii seniori monitorizați au coborât sub pragul de 90% SpO2 (considerat hipoxie moderată). La pacienții cu afecțiuni cardiace preexistente, hipoxia de cabină a exacerbat aritmiile și a pus un stres suplimentar asupra inimii. Cercetările indică o scădere de aproximativ 1% a saturării de oxigen pentru fiecare deceniu de viață peste vârsta de 50 de ani, la altitudinea de cabină.
„Persoane mai predispuse să facă hipoxie sunt: cele cu insuficiență cardiacă, cu boli pulmonare, cu obezitate masivă sau cu astm. În condiții normale acești oameni trăiesc bine, dar dacă îi pui la altitudine, o să facă hipoxie mult mai repede”, a precizat neurologul Armand Frăsineanu.
Simptomele hipoxiei: de la euforie la confuzie
Partea cea mai periculoasă a hipoxiei este euforia. Persoana afectată se simte adesea foarte bine, are încredere exagerată în sine și nu realizează că este în pericol, deși capacitatea sa mentală scade rapid. Simptomele timpurii sunt: amețeală, furnicături în degete, degradarea vederii (în special vederea de noapte) și o stare de confuzie ușoară.
Timpul de Conștiență Utilă (TUC) este intervalul în care un pilot încă poate lua decizii corecte după pierderea presiunii. La 10.000 m, TUC este de doar 30 până la 60 de secunde.
Hipoxia: Ce se întâmplă în caz de urgență
Dacă presiunea scade brusc, măștile de oxigen cad automat din plafonul avionului. Regula de a-ți pune prima dată propria mască înainte de a-i ajuta pe ceilalți (inclusiv copiii) este bazată strict pe fiziologia hipoxiei.
Dacă încerci să ajuți pe altcineva și îți pierzi conștiența în acele 30 de secunde critice, nu vei mai putea ajuta pe nimeni.
Impactul asupra sănătății în cazul zborurilor lungi
Studiile pe zboruri de peste 8 ore indică o acumulare a efectelor:
- Micro-oscilații: s-au observat scăderi repetitive de 4% ale nivelului de oxigen, care pot contribui la starea de oboseală extremă („jet lag” fiziologic).
- Riscul de tromboză: hipoxia hipobarică, combinată cu imobilitatea, poate modifica markerii de coagulare ai sângelui după doar două ore de expunere, crescând riscul de cheaguri la persoanele predispuse.
Atacul de panică: „Butonul de alarmă” al supraviețuirii
Dacă hipoxia este o problemă de ordin fizic, atacul de panică este răspunsul psihologic la o amenințare vitală. Cele două se pot confunda sau chiar amplifica reciproc.
„Orice modificare a parametrilor vitali: diferența de gaze între oxigen și dioxid de carbon, tensiune, puls declanșează la nivel limbic un mecanism amenințător de viață. Atacul de panică este ca un buton de alarmă. Noi atunci înghețăm, fugim sau luptăm”, a explicat dr. Lioara Sicoie, medic primar psihiatru la Spitalul Municipal Dr. Al. Simionescu Hunedoara.
În spațiul închis al cabinei, frica devine colectivă. „În avion este destul de greu să liniștești oamenii, mai ales că apare o anxietate de grup. Unii se manifestă somatic, alții vor să iasă din avion să se salveze, alții se blochează sau chiar sar la bătaie. Sunt reacții normale la orice pericol iminent”, a subliniat dr. Sicoie.
Ce trebuie să facă un pasager cu atac de panică în timpul crizei?
Medicul psihiatru recomandă adoptarea unor tehnici specifice pentru a recăpăta controlul:
- Controlul respirației: „Respirația în pungă ajută prin creșterea dioxidului de carbon, ceea ce relaxează creierul”.
- Manevrele vagale: „Masajul în zona gâtului, pe zona vagală, ajută la liniștire”.
- Medicația la bord: Dr. Lioara Sicoie sugerează că avioanele ar trebui să aibă anxiolitice (precum lorazepamul sublingual) care pot liniști un pasager în 5-10 minute.
Alcoolul în avion: Anxiolitic sau „remediu” de urgență?
Un detaliu interesant oferit de dr. Lioara Sicoie este legat de prezența băuturilor alcoolice la bord, care, dincolo de aspectul comercial, servesc unei funcții de calmare a anxietății pentru mulți pasageri, dar consumate în cantitate mică.
„De obicei, de aceea se și dă alcool pe avion, în acele sticle mici, pentru că reprezintă exact rația de alcool necesară să îți liniștească anxietatea. Alcoolul are un efect anxiolitic în primă fază și într-o cantitate mică”, a precizat dr. Lioara Sicoie.
Totuși, medicul psihiatru consideră că, în cazul unei crize majore, soluția ar trebui să fie medicală:
„Ar trebui ca fiecare avion să aibă un anxiolitic la bord, de exemplu lorazepam, o tabletă sublinguală care cupează atacul de panică în 5-10 minute, iar oamenii sunt liniștiți”.
Urgențele în aer sunt mai frecvente decât credem
Aeronava HiSky cu 186 de oameni la bord a aterizat de urgență pe Aeroportul Otopeni, a fost activat planul de intervenție preventivă și nu s-au raportat atacuri de panică și nici hipoxie. Riscurile în astfel de situații nu dispar odată cu atingerea solului. Dr. Armand Frăsineanu a atras atenția asupra evaluării neurologice pentru a exclude leziuni funcționale: hipoxia poate „întuneca” gândirea și logica, lăsând uneori sechele funcționale care trebuie monitorizate.
În paralel, dr. Lioara Sicoie a avertizat asupra traumei psihice pe termen lung: „După un atac de panică în avion, se poate instala o fobie de înălțime sau de spații închise. Este mult mai greu să tratezi fobia odată instalată decât să previi, fiind nevoie de terapie cognitiv-comportamentală și programe de desensibilizare”.
Un studiu masiv publicat de Duke Health în septembrie 2025 (pe baza analizei a 77.000 de evenimente medicale între 2022 și 2023) a scos la iveală că unul din 212 zboruri se confruntă cu o urgență medicală la bord.
Deși majoritatea incidentelor sunt minore, 8% dintre pasagerii afectați au necesitat spitalizare imediat după aterizare. 1,7% din evenimentele medicale au fost atât de critice încât au forțat devierea avionului. Cele mai frecvente cauze au fost suspiciunile de AVC, crizele de epilepsie și starea mentală alterată (simptome care se pot suprapune peste tabloul hipoxiei).
„Avioanele nu sunt spitale”, avertizează cercetătorii. Practica medicinei la înălțime se face cu echipament limitat, iar asistența de la sol este vitală pentru supraviețuirea pasagerilor.
