Viața m-a lovit când mă credeam mai împlinit!

Când am plecat pentru prima oară de acasă, să fac o facultate, să-mi fac părinții mândri de mine, aveam un singur lucru în minte: să-mi croiesc o viață perfectă, ca cea a părinților mei, care se căsătoriseră de tineri, aveau o căsnicie perfectă și trei copii perfecți. Eram cel mai mare dintre copii, trebuia să duc… moștenirea mai departe. înainte să plec, tata mi-a spus câteva cuvinte de îmbărbătare, ne-am îmbrățișat bărbătește, mama a vărsat câteva lacrimi… iar eu am păstrat ani de zile scena asta în minte. Un imbold interior mă „mâna” de la spate. Se întâmpla însă ceva ciudat cu mine. Deși îmi doream să mă ghidez după modelul părinților mei, să fiu ca ei, simțeam tot mai puțin nevoia să-i văd…

Am terminat facultatea printre primii, dar nu m-am dus în nicio vacanță acasă. Am umblat pe toate coclaurile, cu colegii, am avut chiar și o bursă de câteva luni în străinătate, dar, în tot acest timp, m-am limitat la conversații telefonice cu părinții mei. Niciunul dintre ei nu s-a plâns de îndelunga mea absență, au continuat să mă încurajeze. Uneori mi se făcea dor de fratele meu și de sora mea, dar, când a venit timpul, au plecat și ei de acasă, fiecare în alt capăt al țării și, vreme de mai bine de 10 ani, viața perfectă a părinților noștri nu ne-a mai inclus pe niciunul dintre noi, copiii lor. Adina, sora mea, s-a măritat și a făcut doi copii; pe scurt, viața ei era perfectă. Numai Valentin, fratele nostru mai mic, era un răzvrătit, făcea numai nefăcute și intra tot timpul în felurite încurcături, din care îl scoteam ori eu, ori Adina.

Recomandări

Klaus Iohannis, ultimul mesaj de 1 Decembrie ca președinte: „Știu că am făcut greșeli, vă cer iertare”. Bilanțul celor 10 ani de mandat | VIDEO

Așadar, după ce am terminat facultatea printre primii, am obținut o slujbă excelentă și am început să urc treptele succesului. După un timp, am cunoscut-o pe Luana, femeia perfectă (cum altfel?), și ne-am căsătorit.

Cred că nunta noastră a fost singura ocazie de-a lungul anilor când familia s-a reunit preț de câteva ore. Atunci n-am avut însă timp să stau de vorbă nici cu părinții, nici cu frații mei. După ce ne-am întors din călătoria de nuntă, ne-am reluat viața.

Ne-am mutat în casă nouă și Luana a rămas însărcinată. Primul accident major în evoluția mea perfectă fără cusur a fost faptul că soția mea a pierdut sarcina. în ziua aceea blestemată, m-am trezit din „anestezie” și mi-am dat seama că nicio viață nu este, nu poate fi perfectă. De altfel, eu și Luana am început să ne înstrăinăm tot mai mult și amândoi făceam eforturi vizibile să petrecem cât mai puțin timp împreună. Funcționam amândoi ca niște roboți, după un program prestabilit. Aveam prieteni, ne petreceam weekendurile cu ei și deseori eram invitați la petrecerile șefului meu, un bărbat fermecă-tor, neînsurat, care-și trăia viața din plin.

Am remarcat de mai multe ori, fără să mi se pară ciudat însă, că singurul care reușea s-o mai facă pe Lu-ana să râdă era Florin, șeful, patronul meu. Plecam deseori în deplasări, trimis de el, și așa am început să prind gustul călătoriilor și a început să-mi placă să bat cu piciorul orașele din lume, pe unde ajungeam. Nu-i mai simțeam de mult lipsa Luanei, dar nu m-am gândit niciodată serios la asta. Ca să zic așa, îmi eram de ajuns mie însumi, mă simțeam bine, chiar perfect aș putea zice, în pielea mea.

Recomandări

Călin Georgescu a acordat un interviu celui mai vechi ziar britanic în casa de pe câmp a unui prieten din Izvorani și a spus din nou că Putin este un „patriot” | VIDEO

Trezirea definitivă la realitate s-a petrecut însă ceva mai târziu, într-o după-amiază, când m-am întors acasă mai devreme cu o zi decât era planificat, din deplasarea la Milano. Gazdele mă duseseră să asist într-o seară la o prezentare de modă, era săptămâna modei la Milano, și am avut impulsul să-i cumpăr Luanei o ținută care-mi plăcuse și, în mod bizar, eram nerăbdător să i-o ofer și s-o admir purtând-o. Am intrat în casă, mi-am lăsat bagajele la ușă și m-am repezit la baie, de unde se auzea apa curgând. Mi-am imaginat că Luana a sosit de curând acasă și-și face dușul. Luana era într-adevăr în cabina de duș, numai că nu era singură, cum mă așteptam, ci… făcea dragoste cu Florin. Erau prea ocupați ca să mă audă, așa că m-am retras discret și… pentru prima oară după ani de zile am simțit nevoia să mă duc acasă, la ai mei.

M-am urcat în mașină și am condus până am ajuns în fața porții. L-am văzut pe tata legănându-se încet în hamac, iar mama și Vava, fratele tatei, despre care aflasem că s-a mutat la ei după moartea soției, pregăteau cina. Am stat o vreme în mașină, încercând să formulez în minte câteva fraze coerente, să găsesc o explicație a venirii mele pe nepusă masă. Când i-am văzut așezându-se la masă, am intrat totuși.

Recomandări

Renumărarea voturilor: peste 50% din buletine au fost verificate. Care este situația în lupta pentru locul 2 la prezidențiale SURSE

Mama m-o poftit să iau loc, mi-a spus să mă spăl întâi pe mâini, de parcă mai aveam 2 ani, mi-a pus în farfurie ceva care mirosea divin și am început toți, ca la un semn, să mâncăm. După masă, am ajutat-o pe mama să strângă și am spălat eu vasele, iar ea mi-a pregătit camera. Nimeni nu m-a între-bat nimic. Cred că noaptea aceea a fost prima noapte după ani de zile când am dor-mit ca un prunc.

M-am trezit târziu. Tata plecase la pescuit, iar mama și Vava trebăluiau prin grădină. Am auzit-o pe mama râzând și m-am gândit că viața lor continuă să fie la fel de bună. Am deschis dulapul și am scos o pereche de blugi, care încă îmi mai veneau, chiar și după atâția ani. Am îmbrăcat și o cămașă și am coborât. în bucătărie, mă așteptau micul dejun și cafeaua, pe care le-am savurat în liniște. într-un târziu, m-am dus în grădină.

— Nu vreți să știți ce s-a întâmplat? i-am întrebat pe mama și pe Vava.

S-au întors amândoi în același timp spre mine.

— Nu neapărat, a spus mama. Dar dacă simți nevoia să ne povestești, te ascultăm.

Nici n-am mai simțit nevoia să le spun ce se întâmplase, m-am simțit de parcă știau deja, mă înțelegeau, și în sinea mea știam că acolo găsesc liniștea și calmul de care aveam nevoie. Peste câteva zile, a apărut Luana. Am rugat-o pe mama să-i transmită că nu am dispoziția necesară să vorbesc cu ea și a plecat. Sâmbătă dimineață, a apărut Adina cu cei doi copii ai ei. M-am bucurat teribil s-o văd. Am început să ne povestim de toate de parcă ne despărțiserăm de numai câteva zile. De când mă știu, mă înțelesesem perfect cu sora mea. Soțul ei nu era deloc ce-și dorise, era un bărbat calculat și rece, care nu era în stare să le dăruiască ei și copiilor decât bani.

— 0 ducem foarte bine, recunosc, dar de la el nu poți auzi o vorbă bună, nu-și sărută niciodată copiii, nu-i ia în brațe. Nu mă înșală, știu asta, dar singura lui preocupare este cariera și să facă bani. Mă întreb de multe ori cum am putut să mă mărit cu el.

— Tot te mai gândești la Cosmin? am întrebat-o.

Cosmin era fiul vecinilor, un băiat sensibil ca o fată, care făcuse sport de performanță, gimnastică, dar care, în urma unui accident care se petrecuse în timpul unui concurs – își pierduse echilibrul și căzuse în cap – avea pierderi de memorie și se exprima cu dificultate. știam că Adina îl iubise enorm în perioada liceului, dar după accident… deh, minte de copil, s-a despărțit de el și a plecat în celălalt capăt al țării. Sora mea nu-mi spusese nimic, niciunul dintre ei nu spusese nimănui cât de mult se iubesc, dar eu citisem totul în privirile lui Cosmin.

— știai?

— Ești sora mea, cum să nu știu?!

— Cred că n-a fost zi în care să nu mă gândesc la el! M-am simțit îngrozitor de vinovată că l-am părăsit. Dar mi-am primit răsplata, ce-i drept! Tiberiu e ca un sloi de gheață! Mă și mir că am reușit să facem doi copii.

— De ce nu divorțezi?

— Bună întrebare! Pentru că, deși e așa cum e, copiii îl iubesc, iar eu… deși mi-e rușine să recunosc, m-am obișnuit cu traiul bun. N-am avut niciodată vocație de soră de caritate. Oricât de mult l-aș iubi pe Cosmin, n-aș putea renunța la tot ce am ca să-mi petrec viața îngrijindu-l pe el. Asta sunt!

— Măcar ești sinceră cu tine însăți!

— Da, sunt. Mă gândesc însă cu groază că trebuie să dau ochii cu el. Poate era bine să nu vin aici.

Peste câteva ore, Adina l-a zărit pe Bodgan în curtea alor lui. Cânta la chitară cântecul lor preferat. Probabil că o zărise venind. Adina s-a dus la el și s-au îmbrățișat. îmi amintesc că, la un moment dat, mama mi-a spus că părinții îi găsiseră lui Cosmin o fată bună, cu gându-l să-l însoare. El însă a refuzat. N-a încetat nicio clipă s-o iubească pe Adina, deși știa că nu va fi niciodată a lui. Peste zi, eu și mama ne-am ocupat de copiii ei, ca să-i lăsăm pe ea și pe Cosmin să depene amintiri.

— Mi-a spus să nu-mi fac griji pentru el… și mi-a mai spus că m-a iertat… L-am lăsat baltă când îi era mai greu, iar el m-a iertat… Sunt un monstru și am căpătat exact ce-am meritat. și când te gândești că, în ziua în care am plecat de acasă, visam să am o viață perfectă…

— și tu? Exact asta îmi propusesem și eu!

— Mai știi ceva de Ștefana?

— Ștefana?

— Nu face pe prostul cu mine! Iubita ta din liceu! Te diviniza fata aia! 0 mai fi în oraș sau o fi plecat? N-ai întrebat-o pe mama?

— Sincer să fiu, uitasem de ea.

— Tu ești și mai rău decât mine! și mai egoist! Cum ai putut s-o uiți? Mai că nu s-a sinucis după ce ai plecat!

— Vorbești serios?

— Mama chiar nu ți-a spus nimic?

— Nu.

— Draga de mama! Doar ai fost întotdeauna favoritul ei! Cum să-ți tulbure ea liniștea?! Da, Ștefana a suferit cumplit după plecarea ta. Mama ei era disperată. într-un târziu, a convins-o să se mărite, dar căsnicia ei nu a rezistat nici măcar un an. A pierdut un copil și… după aia nu mai știu nimic. Întreab-o pe mama.

— și Valentin?

— Valentin nu se dezminte! E oaia neagră a familiei. Nu și-a terminat facultatea, nu a lucrat nici măcar o zi. S-a însurat cu o femeie mai în vârstă și o duce minunat! E cu câțiva ani mai tânără decât mama. Tata a fost turbat când a aflat. De fapt, nu înțeleg de ce face tata atâta caz, când…

Adina s-a oprit. — Să nu-mi spui că nici asta nu știi!

— Ce să știu?

— Povestea lui Vava!

— Vava? Ce-i cu el?

— Familia noastră perfectă! Să râzi și cu… Mă rog! îmi amintesc și acum când tata ne ținea lecții de morală. Am înțeles destul de târziu ce se întâmplă. Când am întrebat-o pe mama, a recunoscut.

— Ai de gând să mă lămurești?

— Vava, tata și mama au fost colegi de liceu, de clasă. Ce mândru era bunicul de gemenii lui! Numai că Vava era băiatul cuminte, iar tata, un împelițat, soi rău. Vava s-a îndrăgostit de mama, iar tata i-a suflat-o, în puține cuvinte. Vava a plecat de acasă, a făcut Marina și a cutreierat mările și oceanele. S-a însurat cu o femeie cumsecade, care nu i-a putut dărui copii și care, probabil, a murit de supărare, când și-a dat seama că Vava tot pe mama o iubea și după atâția ani. Când tata a făcut accidentul vascular, mama s-a speriat că-l pierde și l-a chemat pe Vava. Nu se mai văzuseră de peste 25 de ani.

— Tata a avut un accident vascular? și eu de ce nu știu nimic?

— Tu erai ocupat cu viața ta perfectă alături de soția ta perfectă, mama n-a vrut să te deranjeze. Nu mă enerva! Vava a venit, cum îți spun, l-a pus pe tata pe picioare și a vrut să plece. Dar tata – acum urmează grozăvia! – i-a spus să rămână cu ei, să trăiască sub același acoperiș. Sigur că între Vava și mama nu se întâmplă nimic, sau cel puțin așa cred eu, dar măcar acum Vava o are pe mama aproape și… normal, egoismul tatei, au amândoi grijă de tata. Ce zici? îți place familia noastră perfectă? Nu spui nimic?

Trebuie să recunosc că amuțisem. La multe m-aș fi așteptat, dar niciodată nu m-aș fi gândit că tata, care mi s-a părut întotdeauna cinstea întruchipată, i-ar fi putut face una ca asta fratelui lui geamăn. Dacă am putut fi atât de orb încât să nu înțeleg ce se întâmpla în familia noastră, cum era să-mi dau seama că soția mea… perfectă mă înșela de ani buni cu șeful meu? Ce ar mai fi fost de spus?

— Mai există și alte lucruri pe care nu le știu? am întrebat-o pe sora mea.

— Mai am una tare, lovitura de grație, dar mi-e cam teamă să ți-o spun…

— Hai, nu te lăsa rugată!

— Promite-mi că nu te șochezi!

— Ce altceva m-ar mai putea șoca? Niciodată…

— Never say never! știi cum se zice!

— Hai, Adina, nu-ți mai bate joc de mine!

— Bine! Vava e tatăl tău!

— Poftim?

— Te-ai privit vreodată în oglindă cu atenție, Silviu? Nu ți s-a părut că nu semeni cu niciunul dintre părinții noștri? Tata și Vava or fi ei gemeni, dar nu seamănă aproape deloc. Iar tu ești Vava leit. N-ai observat?

Adina mi-a arătat niște fotografii cu tata și Vava de când erau tineri. într-adevăr, asemănarea era uluitoare. Dumnezeule mare! și eu care credeam că m-am trezit din anestezie! Am trăit atâția ani fără să înțeleg nimic din ce se întâmplă, nici în viața familiei mele, nici în viața mea mai apoi.

Mama și Vava trebăluiau în grădină, își spuneau mereu ceva și râdeau. Iar tata zăcea, ca de obicei, pe verandă, prefăcându-se că citește un ziar. Abia acum, privindu-l mai bine, mi-am dat seama că era invidios pe fericirea fratelui său.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News