MENIU CAUTĂ
12 Ian. 2019 16:00 , de Florian Gheorghe

Cristi Minculescu, muză pentru fiul lui Păunescu! Andrei i-a scris o poezie fostului solist de la lris, de ziua lui

Distribuie

Simbol al mai multor generații, cea mai cunoscută voce a rock-ului românesc, Cristi Minculescu a fost sărbătorit, zilele trecute, de echipă și de colegii săi. 60 de ani de viață a marcat solistul și 40 de carieră.

Cântărețul, care a împlinit miercuri 60 de ani și fix 40 de când a fost „admis” în Iris, s-a bucurat, zilele trecute, de o seară prietenoasă alături de noua sa echipă, ce poartă numele salutului care i-a devenit emblemă personală: „Bună seara, prieteni!”.

Prietenii săi de scenă Doru Borobeică și Valter Popa, alături de care a făcut istorie în Iris, dar și mai noul lor baterist Mihai Dumitrescu, plus echipa din spatele formației lor, toți au pus mână de la mână și i-au cumpărat lui Minculescu un microfon ediție limitată, ștanțat cu numele sărbătoritului.

Însă cele mai inedite cadouri primite de sărbătorit au fost cele artistice. Pictorul și profesorul de Arte Codruț Duduman i-a pictat portretul solistului și i l-a adus plocon la aniversare, iar Andrei Păunescu, fiul poetului Adrian Păunescu, i-a scris o poezie celui care i-a fost, la un moment dat, coleg în Totuși, formație născută la Cenaclul Flacăra.

De săptămâna viitoare, Cristi Minculescu va putea fi sărbătorit și de fanii din țară, fiindcă intenționează să plece într-un turneu national de cluburi cu „Bună seara, prieteni!”.

Lui Cristi Minculescu, la 60 de ani

Puțini artiști ne pietruiră drumul,
Talente mari și rare-n legea firii-s
Predestinate să ne fie borne,
Iar unu-i Minculescu de la Iris.

Când au intrat, tari, tineri, în Cenaclu,
Cei cinci din trupă-n noi porniră focul
Nestins, în sânge,-n creier niciodată
Și, de atunci, iubim pe viață rock-ul.

Natura i-a dat mult, noroc și faimă,
Că-n vocea sa și-acum se simte stofa,
Chiar după ce-a trecut pe lângă moarte
Solistul care ține cu Craiova.

A fost întâia voce și-n Voltaj-ul
Născut tot într-o Flacără frumoasă,
Apoi, mai mult de-un an, ne-a fost, în Totuși,
Legenda care urme grele lasă.

Putea fi inginer sau fotbalistul
Ce-n orice luptă poate să marcheze,
Putea să fie – chiar ne e! – actorul,
Lovind cu bancuri, de pe metereze.

Dar scena l-a chemat la microfonul
Prin care Trenul fără naș' se-aude,
Demascator, în ritm înalt și aspru,
Spre lumea plină de farsori și iude.

Nici el nu e egal cu sine însuși,
Dar, în cultură, regula nu minte:
Din viața de artist, cu deal și vale,
Recordurile se vor ține minte.

Hei, bună seara, Cristi și prieteni,
Vă dau o foarte veche-nouă știre:
De la o culme-ncolo, orice-ar face,
Legendele n-au șanse să expire.

Și în uniri, la fel ca în divorțuri,
Iubind, uitând, artiștii mari ca mirii-s,
Iar, pentru noi, pe locul fără vârstă,
E Cristi Minculescu, cel din Iris.


Citește și:

Cum au trecut anii peste vedete. Miki de la K-pital, trupa K1 și Oana de la Genius sunt aproape de nerecunoscut

Loading...
Comentarii