Un biet pion prezidențial. Adevăratul motiv pentru care Cîmpeanu trebuia să plece oricum de la educație
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Și-a dat Cîmpeanu zilele trecute demisia de la educație. Și, probabil, se antrenează pe margine cine știe ce soldat iohannesian și mai fidel, și mai pus să implementeze un proiect eșuat din start numit „România educată”.
Singura mare reușită a mandatelor lui Iohannis este că nu se dă în lături de la cumpărături militare și strategice. Cumpără tot ce i se dă oferă, banii nu sunt o problemă la niște sărăcani plini de fantasme strategice. Dar mai are o ambiție: „România educată”. Toți experții cât de cât credibili i-au zis că proiectul e mort din fașă, prost făcut. Reproșul meu e de altă natură: este orientat în mod clar către învățământ segregaționist și aranjat după presiunile lobby-ului privat, care simte educația ca pe o imensă piață. Ar putea fi o a doua piață enormă de cheltuit bani public în regim privat, după sănătate.
Cîmpeanu a fost pionul sacrificat (cu greu), angajat să ducă la bun sfârșit această „Românie educată”. Toată concentrarea pe „incompetența lui Cîmpeanu”, pe plagiatul lui, ne duce în eroare. În spate este lipsa de putere politică și civică de a-l ataca pe Iohannis, singurul responsabil pentru politicile lui Cîmpeanu.
Antiplagiatul
Depistarea plagiatelor e o cauză bună. Așa cum era și anticorupția cândva. Problema e când aceste scopuri nobile sunt folosite într-o societate impotentă politic. Răfuielile politice ar trebui să se petreacă în jurul actului guvernării. Dar nu. Ținem neapărat să dăm un aer de poveste cu morală, „în numele principiilor”, când suntem în mijlocul unor bătălii importante pe care nu suntem capabili să le ducem. Aș fi vrut să mă molipsesc de entuziasmul unor colegi de-ai mei și să spun „iată o victorie a societății civile”.
E de fapt o mare înfrângere. Nu mai avem putere să reglăm puterea prin dezbateri publice. Nu avem puterea să dăm jos un ministru pentru o lege proastă a educației. Nu avem puterea să criticăm un președinte ridicol. Și atunci ne refugiem într-o scenetă etică, în care un curs e semnat de Cîmpeanu, și, pac, se activează România morală care îl spulberă pe impostor.
Ar fi frumos dacă n-ar fi deprimant. Primii care știu balta de impostură sunt chiar universitarii. Cursuri compilate și plagiate date studenților sub tot felul de semnături? Păi, glumim? E plin. E mai plin decât pseudodoctoratele. Asta nu-l absolvă pe fostul ministru Cîmpeanu. Dar îi pune într-o lumină grav ridicolă pe universitarii care au tolerat decenii diverse forme de feudalism, inclusiv aproprierea muncii subalternilor, ca o formă de academism normal. Sunt scheme clasice și vechi de universitarism într-un colț de lume cu școli care se tot degradează.
Sentimentul antiplagiat e tot ce a mai rămas din marele sentiment douămiist al anticorupției. Vorba aia, liberalii sunt luptătorii cu plagiatorii pesediști care, apoi, s-au dovedit mai plagiatori decât plagiatorii. Însă antiplagiatul, ca și anticorupția, are pretenția să țină loc de dezbatere politică. În loc să dezbatem cum vrem educația, dezbatem că e unul sau altul „hoț”. Așa cum, dintr-o pătură groasă de corupție, se alegeau numai corupții ăia „nepotriviți”, de către un aparat condus de alți corupți. Sau, așa cum am văzut de atâtea ori mari corupți „prinși” de DNA cu cele mai mici fapte, scăpați cu bani cu tot după un an-doi.
Ce mai e plagiatul în ziua de azi
Un plagiat e o formă de putere. Udrea a spus-o bine cândva. O parafrazez: abia puteam să-i opresc pe ăia de prin universități care se ofereau voluntar să-mi scrie și să-mi vândă doctoratul. Orlando Teodorovici a spus-o și mai bine: s-a trezit direct cu diploma de master acasă, trimisă din partea unei instituții de învățământ superior susținute de serviciile secrete.
Doctoratul în politică a intrat ca o formă de „profesionalizare” a politicianului. Dintr-odată nu mai era doar politician, era vârful ierarhiei științifice. La noi, doctoratul a fost și o etapă obligatorie pentru crescut salariile prin poliție, servicii, armată.
E o imensă pată pe obrazul instituțiilor de forță în primul rând, care au profitat de o slăbiciune generală a evaluării și promovării în învățământul universitar și postuniversitar.
Ursula von der Leyen a plagiat bucăți din doctorat. A fost descoperită când era ministra apărării în Germania. După câțiva ani a fost absolvită: a plagiat fără să vrea, n-a știut, au spus experții. Aproape ca-n cazul Kovesi: plagiat e, dar nu e rea-intenție.
Ponta a plagiat bucăți mai mari, la el era rea-intenție. Ciucă a plagiat clar. Nu știm nimic despre intenție. Probabil va fi și el zburat. Și nu va pleca pentru că e un politician prost. Va pleca pentru că a plagiat. De asta spun că devine frustrant că scandalurile cu plagiatele devin surogat de democrație și de politică.
Mai avem puțin și prindem și evazoniștii fiscal sau traficanții de persoane și le luăm doctoratul la puricat. E foarte bine că am devenit sensibili la tema asta. Dar am transformat totul într-o mascaradă, o perdea de fum pentru o politică netransparentă și nedemocratică.
Cîmpeanu trebuia să plece pentru stilul în care a propus o lege fără să negocieze și fără să studieze impactul. A făcut repede „schimbări” ca să-l satisfacă pe marele șef de la Cotroceni.
Acum va fi adus în loc un om și mai apropiat bossului, foarte probabil chiar dintre consilierii lui. Așa lucrează Iohannis de obicei, înlocuiește un cadru docil cu unul ridicol de supus. Cu încăpățânarea-i bine-cunoscută, Iohannis va împinge reforma lui absurdă, o reformă fără bani, dar cu mult lobby privat pe de lături, până ne va ieși pe nas.
Poate, între timp, îl vor lăsa din brațe instituțiile care l-au ținut într-o bulă de sticlă securizată și atunci ne vom trezi, Doamne-ferește, că Iohannis și-a plagiat licența sau cine știe ce lucrare de control. Bine, să verifici pe cineva la licență e chiar cruzime. Dacă cineva s-ar apuca să calculeze cât plagiat e în zona tezelor de licență din România, l-aș ruga anticipat să nu-mi spună rezultatul, că mă doboară depresia și nu mai fac nimic la doctoratul la care lucrez de vreo 5 ani.
ivryernest 03.10.2022, 17:20
Citind articolul acesta, o singură expresie se impune : "BIATA ROMÂNIE" !