Unul dintre visele cele mai dragi a fost să am o familie

Începem, poate, cu o întrebare grea până și pentru un filosof, dar ne asumăm riscul. Cine este, deci, Ilinca Simion?

Ilinca Simion: Într-adevăr o întrebare grea, aveți două zile la dispoziție? (zâmbeşte). Sunt o fată de la țară, chiar dacă m-am născut la oraș. Da, și sunt mândră de asta, că de-acolo înveți valorile care contează, acolo înțelegi ce înseamnă o comunitate, un vecin, să ne-ajutăm unii pe alții.
M-am născut în Slobozia, dar am copilărit la bunici, la țară, în libertate şi în sânul unei comunități care m-a învățat ce înseamnă respectul, bunul simț, compasiunea şi normalitatea, până la urmă. Am deprins acolo o încredere în mine şi un set de valori care mi-au dat aripi, atât de tare încât, atunci când am crescut, am fost foarte aproape să îmbrățişez o carieră militară. Când le-am zis alor mei… șoc! Cum să intre în Armată o fată? Dar au înțeles că vorbeam serios și m-au susținut. Când am văzut, însă, ce condiții erau la cămin… nu vreți să știți. Așa că am făcut cel mai bun liceu din Slobozia și m-am făcut mare. Apoi am intrat la Drept, la București, și eram pregătită pentru, credeam eu, restul vieții mele. Dar pandemia a schimbat totul. Vă spun sincer că mă simțeam puțin pierdută, asta până când un prieten m-a invitat la o întrunire la Partidul AUR. Iar asta urma să-mi schimbe viața, pentru că așa l-am cunoscut pe George.

Chiar, cum l-ai cunoscut pe George Simion?

Dacă aşteptați un scenariu de telenovelă mă tem că am să vă dezamăgesc. Nu a fost dragoste la prima vedere în sensul acela de flamă ca un foc de paie, nu sunt genul care îşi pierde uşor capul, deși bărbatul din fața mea avea toate datele să mă cucerească, evident. Dar a fost dragoste din aceea care creşte şi se împlineşte, a fost multă iubire şi continuă să fie din ce în ce mai multă. L-am cunoscut pe George în 2019 și mai întâi am avut o relație de prietenie, una care a crescut corect și sănătos, până a înflorit într-o frumoasă poveste. Mi-a plăcut mereu la el pasiunea cu care vorbea despre temele care îl preocupă, spiritul său civic, misiunea asta mare pe care și-o asumase cu toate riscurile şi pericolele ei. Și am simțit că acolo mi-e locul, lângă omul ăsta care avea de gând să facă tot ce îi stă în putere ca să schimbe România. Și care o să continue să o facă. Fraza asta spune totul despre el, și în relație cu mine, și în relație cu toată România: „Dacă ai nevoie de ceva, orice, te poți baza pe mine oricând.” La mine iubirea și admirația pentru el se împletesc armonios, nu pot fi separate.

Ce poveste frumoasă! Chiar, ți-ai imaginat vreodată că activitatea lui ți-ar putea schimba visele?

Mulțumesc, e una care se trăiește toată viața. Uite, pentru mine, unul dintre visele cele mai dragi a fost să am copii, să am o familie. Deci din punctul ăsta de vedere, el nu mi-a schimbat visul, mi l-a îndeplinit. Ideea de familie e, pentru mine și probabil și pentru cele care vă citesc, una crucială, extrem de importantă. Dar nu consider că activitatea lui mă oprește din a face ce simt că contează, mai ales că visele mele sunt, cumva, și visele lui. Lucrăm împreună pentru a face bine țării, pentru familia noastră, pentru ca Răducu să crească într-un mediu bun și sănătos.

Și dacă vorbim de familie, musai să vorbim și de nuntă. Țin minte că au fost multe zvonuri înainte…

Ah, povestea nunții noastre a început cu mult înainte ca noi să ştim că facem parte din ea (surâde ca pentru sine), şi mă refer aici, mai în gluma mai în serios, la toata zvonistica aferentă. Dar, dincolo de lucrurile acestea care țin de interesul presei pentru viața privată a persoanelor publice, în intimitatea familiei mele cred, de fapt ştiu, că am fost cea mai norocoasă femeie din lume. A fost magic, a fost ca-n povești. Știu că lumea ține minte doar nunta privită ca pe un show datorită media care şi-a manifestat din plin interesul, un eveniment cu mii și mii de oameni, dar ce e important de știut e că am avut și o nuntă normală, cu invitați apropiați, cu horă, muzică populară autentică și sarmale. Deci nu doar ce a rămas în presă. A fost o nuntă pe care nu o să o uit niciodată.

Cum e viața de soție de președinte de partid?

Nu e una ușoară, dar e una foarte frumoasă pentru că am știut să ne-o facem așa. E o viață în care înveți să fii sprijin, să fii răbdătoare, să porți și tu greutățile, chiar dacă nu ești în lumina reflectoarelor. Uneori
înseamnă să-l aștepți până noaptea târziu, alteori să petreci 3-4 zile fără el și să-i simți dorul. 

Eu mi-am asumat viața asta alături de un lider politic foarte activ și aș fi ipocrită dacă m-aș apuca acum să mă plâng. El e mereu în lumina reflectoarelor, eu sunt acolo să-i fiu sprijin, să-i fac viața asta un pic mai ușoară. Să aibă mereu un loc cald, plin de iubire, care-l așteaptă acasă. 

Dar și să lupt pentru și cu el în toate bătăliile lui. Pentru ca avem idealuri comune și iubim amândoi aprig țara asta, care merită ceva mai bun. Eu îl încurajez și îl susțin mereu. Dar să nu credeți că stau doar acasă (râde). Fur timp ori de câte ori pot, merg cu el la toate evenimentele. Chiar dacă-l împart cu toate responsabilitățile lui, îmi iau partea leului şi ştiu că am rolul meu în această călătorie atât de importantă.

E nevoie de echilibru – iar acest echilibru nu vine de la sine, se construiește în doi, zi de zi. Iar atunci când fiecare își înțelege locul și contribuția, totul prinde sens. 

Povestește-ne puțin cum te-a schimbat venirea pe lume a lui Radu, cum e să fii și mamă în același timp?

Când s-a născut Radu, pentru noi a fost cea mai fericită zi. Încercam și ne doream foarte mult să devenim o familie completă, iar Radu ne-a împlinit. Cum să vă zic, când apare un copil e ca și cum îți crește o a doua inimă în piept, una care bate numai pentru el. Sunt sigură că toate mamele care ne citesc se regăsesc în descrierea asta. Radu e un copil minunat, vrea mereu să ne aibă pe toți în preajmă. Și când zic toți, mă refer și la mama mea, care ne ajută foarte mult. George e topit de fiecare dată când vine acasă, are în el așa o tandrețe…, îi simțim toți căldura și fericirea. Îl luăm pe Radu cu noi ori de câte ori e posibil, pentru că ne e foarte dor altfel. Vreau ca el să crească normal, să se bucure de afecțiunea şi de grija ambilor săi părinți.

Ți-ai dori ca Radu, băiatul vostru, să facă politică când va fi mare? 

Eu nu mi-aș dori, dar el este liber să aleagă exact ce va vrea să facă. La noi în familie e libertate, nu îngrădește nimeni drepturile nimănui. 

În 2024 ai ales să intri în învățământ. De ce profesoară?

Da, am ales să predau educație socială şi nu cred că e o întâmplare. În primul rând, pentru că iubesc copiii. În al doilea rând, pentru că simt că am o misiune. Eu de mică mi-am dorit să schimb lumea. Știu, cuvinte mari, dar cred că s-a simțit până acum că nu fug din calea niciunei provocări și am idealuri mari. Educația e, poate, cel mai important domeniu, pentru că îți dă șansa nesperată de a modela generațiile viitorului. Starea învățământului de astăzi este jalnică. Avem un procent nepermis de mare de analfabeți funcțional, avem profesori prost plătiți, umiliți, cărora li s-au luat și demnitatea, și prestigiul. Profesorii nu mai sunt respectați. De aici trebuie să începem, pentru că doar așa ne putem asigura că generațiile viitoare nu sunt precum cele de acum, pierdute în social media, fără repere și fără profunzimi. Nu e vina lor că sunt așa, e vina celor care au distrus învățământul. Și eu, și George vrem să redăm demnitatea cadrului didactic și puterea aceea discretă şi naturală de a impune respect. Școala nu e o fabrică de note, școala e locul unde te duci și înveți. Punct. Școala trebuie să redevină ce era cândva.

Ilinca Simion, Prima-Doamnă a României? Cum te vezi în postura aceasta?

Pentru mine ar fi o mare onoare să slujesc România din rolul de soție a Preşedintelui. Prima-Doamnă e o titulatură improprie societății noastre. Chiar dacă rolul este unul simbolic acum, intenționez să îl fac să aibă un pic mai multă însemnătate. Mă interesează un rol mai mult decât formal, decorativ, dacă vreți. Îmi doresc să fiu un exemplu, şi de aici decurge o responsabilitate reală, dar și o oportunitate. E o poziție din care poți avea un impact real, mai mult decât a zâmbi în fotografii şi a însoți delegații. Mă pasionează și mă fascinează felul în care o femeie poate aduce oamenii împreună pentru o cauză. E frumos și Muzeul Țăranului, sigur, dar poate că o vizită la un cămin de bătrâni și o donație ar aduce ceva în plus, ceva palpabil, ceva concret, de suflet. Mai bine ajutăm societatea în loc să ne plimbăm prin țări străine și să bem cocktail-uri. Dincolo de funcții, grade și așa mai departe suntem oameni cu toții. Și trebuie să facem exact asta. Să nu uităm că suntem oameni și că trebuie să aducem bunătatea și respectul înapoi în viața publică!

M-aș implica în orice acțiune civică sau socială, dar nu politică. Și o să-mi spui: „Da, dar ești soția președintelui, tot ce o să faci va fi politic”. Nu, tocmai vă spuneam că nu avem vreo instituție care să reglementeze, să gestioneze, să cheltuiascaaaa, să etc., ci e vorba doar de persoana – Soția președintelui. 

Ce mesaj ai pentru femeile din România? 

Mesajul meu nu este doar pentru femeile din România, ci și pentru cele din DIASPORA!  Sunteți inima familiilor! Ați arătat că puterea feminină nu are granițe – fie că ridicați o afacere în București sau aveți grijă de o familie în Londra, Roma sau Madrid, faceți toate acestea cu demnitate și curaj! România are nevoie de toate femeile ei – unite, ascultate și implicate în viitorul țării.

Foto: Vlad Solomon

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE