Daca salariatii se tot plang de felul in care sunt tratati de patroni, nici cei din urma nu se lasa mai prejos. Reprezentantii firmelor de intermediere de locuri de munca in strainatate pot vorbi ore intregi despre nenorocirile pe care le fac muncitorii nostri cand ajung “afara”. “Prea mult scrieti de problemele lucratorilor si nimic despre cat avem noi de patimit din cauza lor”, ne-au pus la punct cativa patroni de firme de intermediere de locuri de munca, acreditate de Ministerul Muncii. Angela Riza, de la firma ARIZA Man Power, spune ca a intermediat zeci de contracte in Israel. “Cele mai multe probleme sunt din cauza consumului de alcool. Romanii nostri nu sunt agresivi, nu injura, nu fac urat, in schimb beau mai mult decat toti si lipsesc de la serviciu. Am avut multe plangeri de la cei care i-au angajat in constructii. De fapt cu asta ne diferentiem fata de alte natii care lucreaza in Israel si cu traditia de a fugi imediat ce dam de greu”. Petrica Caranda, reprezentantul firmei Frezia din Slobozia, a trimis zeci de transatori si sacrificatori in macelariile din Germania si a primit sesizari de la patroni ca lucratorii trag chiulul, sunt reclamagii si smecheri. “Desi cunosc care este normativul de lucru, aprobat de Ministerul muncii din Germania, nu mai accepta conditiile cand ajung acolo. Ei sunt invatati sa munceasca la fel ca in tara, sa taie 20-30 porci pe zi si sa plece acasa. Ori acolo se taie 3.000-4.000 de capete pe zi. Ca sa ia pauze mai multe, ajung chiar sa strice cu mana lor utilajele”.
Si Florea Costache, patronul firmei Social Com, crede ca “cei mai multi dintre muncitori sunt betivi si hoti. Am trimis oameni in abatoare si furau cat puteau. La intrarea in abator nemtii au pus cantare, ca sa urmareasca daca ies cu ceva. Imediat au gasit romanii solutia: intrau cu pietre si fiare pe care le aruncau dupa aceea si ieseau cu carne pe corp. A picat si smecheria asta cand nemtii s-au trezit cu curtea plina cu fiare si pietre si au inteles la ce folosesc. Au invatat sa decupleze camerele de vederi, iar carnea care o furau o schimbau pe bautura. In zona in care i-am trimis era un restaurant care vindea trei sticle de whisky pe an, iar cand au venit macelarii romani au ajuns sa vanda 200 de sticle pe luna. Mai ales timisorenii si bucurestenii sunt cu hotiile si fac gura imediat ce nu le convine ceva. Cu tiganii, culmea, n-am avut niciodata probleme. Ceea ce fac romanii sunt insa mici gainarii, fata de lituanieni si sarbi. Ei sunt cei mai periculosi”. Claudiu Dicu, patronul firmei Aced Trading, spune ca a ajuns deseori in situatia de a scoate bani din buzunar din cauza celor care au fugit de la munca. “Oricat de saraci pleaca din tara, cand ajung acolo le creste cota si emit noi pretentii. Am avut cazuri in care au fugit si a trebuit sa suport toate cheltuielile care se facusera cu ei: cazare, masa, asigurare medicala, transport. Eu am trimis oameni in Dubai, sa munceasca in hoteluri de cinci stele si au fost situatii in care nu le-a convenit ca iau 300 dolari net, plus bacsisuri, chiar daca in tara erau someri”.
Viorel Bodnar, patronul firmei Wei Bod, spune ca parasirea slujbei nu este singura nenorocire. “Am avut oameni care au muncit un an in Israel si au baut totul, nu s-au mai intors cu nimic. Au fost si femei-menajere care si-au gasit iubiti pe acolo si si-au stricat casa in tara. Nu poti ghici caracterul omului cand ii pui contractul in mana, asa ca mergi pe incredere. Problema este ca nu mai castigi nimic cand dai peste atatia angajati neseriosi”.