Aproape 600.000 de români își serbează astăzi, de Sfântul Vasile, ziua numelui

Din cele aproape 600.000 de persoane, cele mai multe, 505.906, sunt bărbaţi, respectiv 88.000 femei. Din totalul româncelor, 84.606 se numesc Vasilica, 1.890 Vasilca, 557 – Vasila, iar 947 Sica.
Conform datelor furnizate de structura specializată a Ministerului Administraţiei şi Internelor, majoritatea bărbaţilor se numesc Vasile – 484.541, Vasilică – 20.228, Silică – 229 sau Vasi – 80.
Sfântul Vasile este celebrat şi de catolici, dar cu o zi mai târziu. Trăind în secolul al IV-lea după Hristos, sfântul a fost supranumit şi „ocrotitorul săracilor”. Considerat unul dintre cei mai importanţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe, Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în anul 333 într-o familie ce a dat Bisericii şi alte figuri remarcabile. Mama sa, Emilia, sora, Macrina, bunica, Mariana, precum şi doi fraţi, Petru, episcop de Sabaste, şi Grigore, episcop de Nissa, sunt cu toţii trecuţi în rândul sfinţilor. Sfântul Vasile e considerat, în cărţile răsăritene ale Bisericii, drept „pionierul” vieţii mânăstireşti. Astfel, în anul 358, a redactat două regulamente de viaţă mânăstirească, ce au devenit îndreptarul celor care alegeau calea monahală.

Şi-a donat întreaga avere celor amărâţi

Moştenind de la părinţi o avere uriaşă, el a folosit-o în scopuri caritabile, ajutându- i pe bolnavi, pe săraci şi pe bătrâni cu aceeaşi dragoste, indiferent dacă erau creştini, evrei sau păgâni. Bunătatea sufletească şi spiritul milosteniei l-au adus, în anul 370, în înaltul scaun de episcop al Cesareei. Ajuns în acel rang bisericesc, el şi-a desăvârşit opera de ajutorare prin înfiinţarea, la marginea Cesareei, a unor aşezăminte pentru săraci, călători, bătrâni, bolnavi, orfani şi leproşi.Chiar şi reşedinţa episcopală şi-a mutat-o lângă aşezămintele sale de caritate socială. S-a spus, pe bună dreptate, că în timpul Sfântului Vasile, Cesareea ajunsese mai degrabă un oraş al asistenţei sociale. În acele locuri, botezate „Vasiliade”, fiecare bolnav îşi avea apartamentul lui şi îngrijitori speciali. Oamenii valizi pentru muncă erau repartizaţi la diferite ateliere, lucrând după puterile şi priceperea lor. În fruntea fiecărei ramuri de muncă era pus câte un reprezentant al Bisericii.
 
 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro