Baronii pe patru ani

Exista la noi, in democratia damboviteana, convingerea unora ca, odata inscaunati – prin alegeri sau prin desemnare – devin, pentru ani buni, infailibili, iar localitatea ori domeniile, care li s-au incredintat doar spre corecta si competenta gestionare, le apartin ca propria mosie, cu totul, si-si pot permite orice. Se transforma rapid intr-un soi de entitati agresive fata de restul populatiei, un soi de „baroni pe patru ani” discretionari si abuzivi in manuirea banului si interesului public. Profitand de slabiciunea legii administratiei publice si de indiferentismul Prefecturii, un Mazare pune bariera feudala la Constanta, iar colegul lui de la Busteni cere fix 32.700 lei, ca sa te lase sa treci cu masina pe soseaua spre Diham. De ce sa nu comande si bulibasa din Sintesti o opritoare dichisita? Un ministru, Mitrea, profita de un buget prost defalcat prin lege, arunca galanton 6 milioane de dolari intr-o tescherea privata, mai azvarle altii pe vreo 200 de instalatii de climatizare (in timp ce spitalele n-au bani de fasole si de piramidon), dar nimeni, nici Guvernul, nici Curtea de Conturi nu se sesizeaza. Alt ministru aloca saci de miliarde (din banii pentru someri), pentru sediul Fortei de munca din Bihor, trei directori iau doar spaga din ei doua miliarde, dar, pe palierul superior, cel mult se mimeaza surprinderea. „Baronii” pe patru ani cred ca mandatul e vesnic.

Urmărește-ne pe Google News