Tradiția iei românești renaște spectaculos și bănos: „Lumea a reînceput să iubească cămășile vechi”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O femeie dintr-o comună din Bacău a redescoperit arta cusutului și a țesutului descusând cămăși vechi. Creațiile sale au fost expuse în țară și străinătate, iar una dintre elevele ei a câștigat Olimpiada Meșteșugurilor pentru Copii cu cămașa tradițională pe care a creat-o. În timp, munca sa a ajuns la nivel de artă. Acum, coase cu fire de mătase naturală, îmbinate cu fire și paiete suflate cu aur.
Cuprins:
Felicitas Farcaș-Lohan (56 de ani) este una dintre păstrătoarele tradiției românești a țeserii iilor. S-a născut în comuna Faraoani din județul Bacău și provine dintr-o familie numeroasă, cu 10 copii. Dragostea pentru țesătorie a moștenit-o de la mama ei, care lucra toate hainele ei și ale fraților săi la războiul de țesut.
„Din octombrie până de Paști, mama lucra la războiul de țesut. După ce se termina o urzeală, mama instala imediat alta. Țesea orice, de la simple preșuri la stofe din care ne-am făcut costume”, povestește artista populară. Era un mod de viață, pe care Felicitas Farcaș-Lohan l-a adoptat încetul cu încetul, chiar dacă ne mărturisește că, la început, nu a fost foarte încântată.
Războiul de țesut, cântecul de leagăn al copilăriei
A țesut și cusut încă din copilărie, fără să conștientizeze foarte bine valoarea a ceea ce face. Ulterior, a lucrat ca țesătoare în județul Covasna, iar acolo a deprins multe din tainele acestei meserii.
După ce s-a căsătorit, s-a reîntors în sat, pentru că dorul de locurile natale nu i-a dat pace. Este bibliotecară în comună de 30 de ani și ține și arhiva primăriei, dar nu a uitat niciun moment de vechea sa pasiune.
A țesut mai multe cuverturi și covoare pentru propria zestre și a inovat, creând pentru prima dată covoare cu andrele.
În anii 2000, rămăseseră puțini localnici care țeseau. Mulți luaseră calea pribegiei pentru un trai mai bun.
„Femeile nu au mai văzut utilitatea țesutului, cu toate că le plăcea să facă asta și s-a pierdut astfel meșteșugul”, spune cu amărăciune Felicitas Farcaș-Lohan.
În 2009 a înființat o asociație culturală alături de câțiva membri ai familiei și alți localnici, prin care a reînviat meșteșugurile tradiționale, iar acum le transmite mai departe în rândul copiilor și tinerilor.
Călătorie către tradițiile pierdute
În 2011, a câștigat un proiect finanțat cu bani europeni, intitulat sugestiv „Călătorie către tradițiile pierdute”. Felicitas Farcaș-Lohan a adus în România tineri din Cehia, Grecia și Franța, prin intermediul cărora și-a făcut cunoscut satul natal.
„Ne-am dus prin casele tradiționale, au văzut lăzile de zestre, au învățat să coasă, să țeasă și să toarcă”, spune artista populară. Așa a găsit două persoane în comună care încă mai țeseau. Cu ajutorul lor, a reînviat tradiția țesutului tradițional.
Împreună, au creat mai întâi cămăși, pe care le-au vândut, iar în 2014 au început să țeasă pânză tradițională.
Un an mai târziu, Felicitas a cusut o cămașă tradițională, trecând prin toate fazele, pornind de la croială, învățarea zonelor și până la ceea ce numește câmpurile ornamentale.
Ulterior, s-a implicat într-un alt proiect. Câteva cămăși înstrăinate unor muzee de românii care au emigrat în SUA și alte state au fost refăcute din fotografii. „Am cusut o cămașă de la muzeul metropolitan din New York și o cămașă numită «ia aidoma». Prin acest proiect am readus în țară acele cămăși plecate în diverse zone ale lumii”, explică artista populară.
A pornit apoi, cu o prietenă, și o șezătoare în Bacău, unde 20 de femei și un bărbat se întâlneau înainte de pandemie, ca să coasă.
Ceangăiasca de Trei Scaune, o cămașă unică
O provocare pentru artista populară a fost reproducerea unei cămăși din vechiul ținut Trei Scaune, care se află în prezent la Muzeul Țăranului Român, cu materiale cât mai apropiate de cele folosite odinioară.
Este o cămașă extraordinar de frumoasă. I se spunea ceangăiasca de Trei Scaune. Am încercat să o reproduc cât mai fidel, iar la țeserea pânzei am folosit fir vechi găsit într-o ladă de zestre din sat. Mânecile aveau cusătura de scrisoare și semănau cumva cu cele din secuime. Restul cămășii era românească, din zona Brașovului.Felicitas Farcaș-Lohan:
A participat cu cămașa sa specială și cu „ia aidoma” la mai multe expoziții în țară și în străinătate. În timp, a dezvoltat o adevărată comunitate intitulată „șezătoare din Bacău”, care a creat până acum peste 50 de cămăși tradiționale cusute cu migală, așa cum făceau pe vremuri femeile din zonă.
Cămăși selectate pentru includerea în patrimoniul UNESCO
Din 2017 este și profesoară la Școala Populară de Artă din Bacău, iar două ore pe săptămână merge la un afterschool din Bacău, unde îi inițiază pe elevi în arta țesutului și a cusutului.
Chiar de la prima participare, una dintre elevele sale, Claudia Pătrașcu, a câștigat Olimpiada Meșteșugurilor pentru Copii de la Sibiu, din 2019.
Cămașa reprodusă de talentata adolescentă și o ie creată de pasionații reuniți în șezătoarea din Bacău au fost selectate în dosarul „Arta cămășii cu altiță”, înaintat recent la UNESCO pentru a fi inclusă în patrimoniul mondial.
„Sunt realmente încântată de rezultate, pentru că nu am crezut că se poate ajunge la un asemenea nivel. Pasiunea, perseverența și munca asiduă au făcut posibil acest lucru”, spune Felicitas Farcaș-Lohan.
Femeia își face timp pentru pasiunea ei în fiecare zi, lucrând câteva ore, după serviciu.
Acum, coase cu fire de mătase naturală, îmbinate cu fire și paiete suflate cu aur, o muncă adusă la nivel de artă. Mâinile sale au creat cu migală 12 cămăși deosebite, din care două au putut fi admirate la concertul aniversar organizat în memoria lui Constantin Brâncuși.
Bani de liceu din cusutul iilor
Două surori, cărora le-a pus acul în mână acum câțiva ani, au ajuns la nivelul la care își plătesc acum costurile școlarizării la liceu din iile pe care le creează și le vând.
Visul său este să înființeze acasă un atelier de cusut și țesut, după ce se va pensiona.
Mi-am dorit de la început să schimb mentalități și am reușit. Lumea a început să iubească din nou cămășile vechi. Am reușit să recuperez tehnicile vechi de cusut și țesut, de peste 100 de ani, și am găsit câteva frumuseți în lăzile de zestre din sat, pe care le-am studiat.Felicitas Farcaș-Lohan:
„La o cămașă este cam 60% studiu și 40% munca de reproducere. Ca să iasă o măiastră, o cămașă frumoasă, pe care atunci când o îmbraci, simți că ai fi născut un copil, pânza trebuie să se iubească cu firul”, spune artista acului și-a aței.
Ca să iasă o ie tradițională pe placul sufletului său, face sute de teste, până când simte că pânza prinde viață în mâna ei.
A strâns acasă o adevărată bibliotecă de cărți de etnografie, pentru că îi place extrem de mult ceea ce face și vrea ca iile care îi ies din mână să fie cât mai aproape de cele pe care româncele le creau odinioară.
„Îmi place cel mai mult să predau. Ce rost are să țin tainele cusutului și țesutului pentru mine? Eu le-am descoperit descusând cămășile vechi. Numai așa am învățat. A fost o călătorie frumoasă și sper să mai dureze. De aceea, elevii sunt adevărata mea moștenire”, încheie artista populară.
