Copiii sclavi

Nicoleta are 15 ani si a plecat de acasa cu mai multi ani in urma pentru ca mama ei „uita” zile intregi ca exista si ca trebuie sa-i dea sa manance. „Nu o interesa soarta mea, daca ma duceam la scoala sau daca in ziua respectiva mancasem ceva. Avea grija insa ca ea sa aiba de toate si isi cumpara o groaza de lucruri”, povesteste Nicoleta. Fata a trait pe strazile Capitalei si a incercat sa-si castige mancarea muncind pe la diversi patroni, la negru. De cele mai multe ori i se dadea o paine si cateva feliute de salam. „Au fost si cazuri in care dupa ce am muncit am fost alungata fara sa primesc nimic. Asta-vara de exemplu, in piata, mi-a spus unul ca imi da 100.000 lei daca descarc o masina de pepeni. Am muncit mult pana am descarcat camionul, iar la sfarsit au zis ca nu-mi dau nimic. M-au imbrancit si mi-au zis sa plec. Ce era sa fac, am zis ca o sa-i bata Dumnezeu pentru ca si-au batut joc de munca mea”, isi incheie Nicoleta povestirea. Acum, fata se afla in Centrul de noapte Danila Prepeleac din sectorul 2 . Povestile copiilor nevoiti sa munceasca pentru a nu muri de foame sunt asemanatoare. Cei mai multi muncesc prin piete, pe la diverse magazine mici sau chiar pe santiere. Autoritatile din Capitala au demarat un program de combatere a exploatarii copiilor saraci in munci grele. Adriana Buzatu, psihologul Centrului „Danila Prepeleac”, sustine ca e foarte greu ca acesti copii sa fie reintegrati in societate. „Sunt obisnuiti sa nu respecte nici o regula, sa nu aiba un program, sa fie liberi si sa aiba bani. Chiar daca noi le oferim tot ce au nevoie, ei tot pleaca. Dureaza luni pana ii convingi de ce e bine pentru ei.”, sustine psihologul.

Urmărește-ne pe Google News