Dallas, cartierul pus la zid: “Ne-au zidit aicea ca la Berlin!” Copiii din cel mai tânăr cartier al Iașiului merg pe un zid ca să ajungă la școală
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În anii ’90, pe malul celălalt al râului Bahlui s-a aciuat o comunitate mică de oameni săraci care și-au improvizat case. Cum nimeni nu le-a contestat construcțiile ilegale, comunitatea a crescut, ajungând astăzi la câteva mii de oameni: 5.000 spune societatea civilă, doar 1.300 i-au ieșit primăriei la socoteală.
Cuprins:
- În urmă cu cinci-șase ani, cartierul Apărătorii Patriei, poreclit Dallas, s-a trezit separat înspre malul Bahluiului de un zid de doi metri înălțime și 400 lungime. Autoritățile spun că este un baraj contra inundațiilor, oamenii spun că se simt izolați.
- Construcția este numită de comunitate “zidul plângerii” sau “zidul Berlinului” și ca să-și scurteze drumul “spre oraș”, oamenii merg direct pe zid. Copiii s-au obișnuit să meargă pe zid spre școală, ca să nu se mai murdărească de noroi.
- Anul trecut, o echipă de artiști a pictat pe zid povestea cartierului. Culoarea și mesajele scrise i-au făcut și pe ceilalți locuitori din Iași să privească altfel zona.
- Primăria Iași promite o serie de proiecte care să-i scoată pe locuitorii din Dallas din secolul trecut. Planul include și o secție de poliție, pentru că în cartier se întâmplă și multe infracțiuni. Din această cauză, primarul Mihai Chirica numește plastic zona: “Brooklyn înainte să devină Brooklyn din New York”.
Subiectul a fost dezbătut în emisiunea Adriana Nedelea LA FIX, de către primarul Mihai Chirica și Elena Motaș, președintele Partidei Romilor Pro Europa - filiala Iasi. Iată ce spun:
Se spune că pe vremuri întâi erau lăsați oamenii să traseze cărările și apoi se făcea drumul. Așa se formau și așezările. Întâi se așeza primul în apropierea unei ape, de obicei, și apoi se adunau unul câte unul până formau un sat. Nu mai suntem în Antichitate, dar se pare că se găsește încă natural în noi acest instinct de “a ne așeza”, “descălecatul”. Așa se face că în anii ’90, pe malul drept al râului Bahlui din Iași au început să se adune, în coșmelii și alte case sărăcăcioase, improvizate, câteva familii. A fost începutul așezării care a primit de la locuitorii de pe malul stâng al Bahluiului batjocoritorul nume “Dallas”.
Anii au trecut și unele case mici s-au transformat în vile. Astăzi, e o amestecătură de case cu două etaje lângă construcții amărâte și afumate din chirpici. Ce-i unește pe toți sunt străzile prăfuite, care devin mocirlă ori de câte ori plouă. Și un zid!
Cine și de ce a ridicat zidul?
Un bărbat care locuiește de 20 de ani în Apărătorii Patriei, Șes Bahlui, zona Cicoare sau pe limba tuturor, în Dallas, nu-și mai amintește exact când a apărut zidul. Știe doar că parte din el e ridicat pe pământul lui.
Autoritățile spun că zidul e de protecție împotriva viiturii, omul zice că nu a văzut o schimbare majoră de când a apărut construcția care i-a stricat priveliștea spre râu. “Ne-au zidit aicea ca la Berlin, ce înseamnă asta?”, spune bărbatul, care și-a crescut cei doi copii pe acest maidan. E bucuros că a putut să-i lase să zburde liberi, fără frică de mașini sau alte pericole. Ca azi.
“Ăilalți de la bloc sunt ăia de la bloc, noi suntem ăștia din… Suntem ciuma Iașiului! Așa spune majoritatea! Ciuma Iașiului! Ne-am săturat să fim discriminați!”, spune și Ana Ropotă, o locuitoare a cartierului, care ține să ne arate și avizele de construcție pe care le are pentru vilă. A muncit în străinătate cu soțul ei ca să-și ridice casa, plătește impozit. Doar că atunci când iese din casa cu două etaje, apărată de o poartă mare, se afundă în noroi.
“Nora mea când au luat-o durerile nașterii am așteptat ambulanța o oră și 20 de minute, am chemat taxiul, am trecut peste dig eu și până la spital îi ieșise capul la copil deja. Atâta durează să vină o salvare aici, e noroi, zic că suntem țigani, suntem discriminați în ultimul hal. Noi nu avem drepturi legale ca cei de după pod”, își amintește femeia, care a umblat pe la primărie pentru toți vecinii ei ca să se rezolve problema inundațiilor. Vecina ei, care stă într-o casă mică, e inundată mereu. Nici astăzi nu poate ieși din casă decât pe la un vecin, fiindcă are curtea inundată. Plânge încet. “Hai, nu mai plânge, că o să se rezolve”, îi zice Ana. “Crezi?”, suspină femeia.
Primarul Mihai Chirica ne-a explicat situația cartierului și ne-a spus ce planuri are pentru oamenii de aici. “Trebuie văzut de unde le intră apa, pentru că nu a mai plouat de multă vreme. Suntem în cel mai secetos an din ultimii 10-12 ani”, s-a arătat edilul neîncrezător când i-am spus că oamenii sunt inundați.
Cât despre zid: “Zidul dinspre malul Bahluiului este o lucrare hidrotehnică făcută de Apele Române ca zonă de protecție împotriva inundațiilor, pentru că, într-adevăr, în acel cot, unde își modifică direcția cursul albiei Bahluiului, aveau multe probleme. Dacă pui lucrurile într-o lumină de legalitate, îți pui întrebarea: dar voi cum ați construit aici? Cine v-a dat voie? Pentru că zona respectivă este gândită ca o zonă de protecție, un polder, o construcție hidrotehnică care acumulează apele în condiții de viitură”, explică primarul.
Autoritățile n-au făcut nimic
În Dallas e un amalgam de construcții, îngrămădite pe fiecare petic de pământ prins liber. Ani la rând autoritățile au permis să se construiască în neștire și astăzi s-au trezit cu ditamai cartierul. Aproape că nu știu de unde s-o apuce. Au făcut întâi niște canale de desecare, fiindcă vara apa băltea peste tot și mirosurile erau de nesuportat.
Și, bineînțeles, zidul. “A fost un șoc pentru mulți dintre noi, mai ales romi. Din câte am înțeles, intenția autorităților a fost să asigure o protecție pentru locuitorii de acolo, deși când a apărut noi l-am asemuit ca un fel de zid ca la lagărele de concentrare, cu culoarea aceea cenușie, zidul care izolează comunitatea de oraș. O tendință de ghetoizare. Din punctul meu de vedere, nu a rezolvat nici o problemă, doar a acutizat izolarea”, ne-a spus Elena Motaș, președintele Asociației Partida Romilor Pro Europa.
Copiii merg pe zid la școală
Comunitatea are sute de copii care merg la școală în cartierele Dacia sau Mircea cel Bătrân. Și merg la școală pe ziduri. “Așa mergem în fiecare zi, ne-am obișnuit. Ajungi și mai repede și nu e nici glod”, spune un băiat din clasa a VII-a, scăpând și un râs colorat la final.
“Îți murdărești papucii și trebuie să cheltui bani pe două-trei perechi de papuci ca să-i schimbi”, spune un alt băiat.
Există doi mediatori școlari care vin în cartier și încearcă să găsească soluții pentru ca toți copiii să meargă la școală. “A fost un copil care a căzut în Bahlui și a venit tot ud și înghețat la școală. I-am sunat părinții să vină să îl ia”, dă exemplu una dintre mediatoare.
Copiii traversează râul pe punți, cei mari merg direct pe zid. Aliniați ca niște soldați, pe baraj, văd cel mai bine hăul dintre cele două cartiere: blocurile pe de-o parte, încălzite, cu apă curentă și cartierul lor cu ulițe ca la țară, din care fumegă hornuri.
“Legea spune că un copil se poate înscrie la școala din raza domiciliului. Copiii aceștia nu au părinți cu domiciliu și acești copii sunt trimiși către școlile care mai școlarizează copii romi și se creează această segregare pe criteriul etnic și pe criteriul social”, spune Elena Motoș de la Asociația Partida Romilor, care a făcut mai multe petiții pe această temă și plângeri la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Primarul Mihai Chirica spune că nu există nici o discriminare la mijloc. “Sigur, or mai fi răutăcismele autentice românești care mai împung, vedeți ce mai spun și unii edili, ca să nu le mai dau numele, dar nu s-a ajuns la segrerare în momentul de față. Nici nu are cum să se facă segregare pentru că populația este amestecată acolo, nu este numai populație romă”, a explicat acesta.
Primăria are un și plan pentru zonă. Vrea să facă un centru de cartier cu afterschool, cursuri de pregătire în meseriile tradiționale rome, sală de sport, sală de spectacol și un post de poliție cu fonduri europene. Infracționalitatea în zonă e greu de ținut sub control fără o monitorizare.
Zidul care unește prin artă
“Am văzut copii de 9 ani care vindeau etnobotanice”, ne-a spus o localnică. “Etnobotanicele ucid”, scrie și pe zidul pe care merg în fiecare zi. Pe zid mai scrie și “Iată-ne! Iartă-ne! Artă-ne!”, ca un îndemn pentru toți cei din afara cartierului să-i privească pe cei din Dallas ca pe niște oameni.
Cel care s-a gândit că zidul gri poate deveni o galerie în aer liber a fost artistul Harcea Pacea. Împreună cu alți colegi de la Asociația Moldavia au vizitat cartierul și și-au dat seama că trebuie să facă ceva. În 2019 au organizat workshopuri, întâlniri și au pictat zidul, ajutați pe alocuri de oamenii din zonă. “Noi spunem că i-am dat un alt rol zidului, l-am transformat într-o galerie în aer liber. Că vin oameni aici, plimbă cățeii și se uită la lucrări, chiar sunt oameni în vârstă care dezbăteau despre ce scria pe zid. Noi asta am vrut, să atragem atenția și oamenii mai departe să găsească soluții”, explică Ana Preotu, managerul proiectului.
Zi de zi, artiștii care trăiau și ei cu impresia că în acest cartier nu e bine să intri, au stat pentru prima dată în comunitate și au pictat. “A fost o căldură din ambele zone. Cred că oamenii care locuiesc aici sunt motivați de mesajele și desenele de pe ziduri”, spune artistul Dragoș Grafu, care și-a pictat și el viziunea pe zid.
Harcea Pacea a simțit bunătatea oamenilor. A fost servit cu apă, cafea, bere și i s-a mulțumit pentru cât de bine a spus povestea comunității pe zid. “Ne-au spus persoane: mergi acolo și desenezi la ăia, n-ai ce face, că ei n-o să înțeleagă sau o să strice. Cât noi îi privim cu reticență și suspiciune, nici ei nu se vor apropia. Noi, ca reprezentanți ai celor privilegiați, e de responsabilitatea noastră să ne apropiem de ei, nu să ne așteptăm ca ei să se plieze după normele și standardele noastre”, spune tânărul artist care își acoperă fața, lăsând lucrările lui să vorbească despre cine e de fapt.
Dallas cu siguranță se va schimba în următorii ani. Primarul promite că va demola casele care s-au construit ilegal sub stâlpii de electricitate, dar nu înainte de a le construi acelor oameni alte locuințe.
O biserică stă să se înalțe chiar pe malul Bahluiului. La ceva depărtare se va înălța un cartier rezidențial care poate că va atrage investiții în infrastructură de care să beneficieze și cei de aici. S-a făcut și un pod. Urmează altele.
Dar poate la fel de important este și podul dintre oameni. Iar ăsta trebuie construit de ieșeni, de “privilegiați”.
