Ei sunt OAMENII care TRĂIESC ÎN CAPSULA TIMPULUI! Află-le POVESTEA!

Un neam de origine slavă care trăieşte în câteva localităţi din nordul Bucovinei şi Maramureş stabilit aici înainte de secolul al VIII-lea, acest subgrup etnic este aproape necunoscut, având origini încă neclare. În timp ce unii istorici cred că se trag daci, alţii sunt convinşi că îşi au obârşia în poporul slavon, cumanic sau chiar mongol. Îi vedeţi prin risipiţi prin comunele Brodina, Breaza, Cârlibaba, Moldova-Sulița, Moldovița, Izvoarele Sucevei, Vatra Moldoviței și Ulma (din județul Suceava) și în comunele Bistra, Poienile de sub Munte, Repedea, Rona de Sus, Ruscova și Vișeu de Sus (din județul Maramureș). Deşi sunt împrăştiaţi prin nordul ţării, ei se consideră uniţi, Huțulșcina (Гуцульщина) fiind numele pe care îl poartă ţara lor, în sufletul urmaşilor acestui neam mic, rămas parcă împietrit în urmă cu 2000 de ani, conform atestărilor istorice.
În România, huțulii au un port tradiţional spectaculos, format din pantalon alb, cămaşă şi bundiţă brodată în culori, la bărbaţi, şi fote strălucitoare, tarse peste ii superbe, şi opinci, în cazul femeilor. Muzica are unele elemente comune cu cea maghiară, în vreme ce unele obiceiuri își găsesc analogii la alte populații carpatice, cum ar fi maramureșenii vorbitori de română. Huţulii vorbesc o limbă ce face parte din grupul rutenilor, care seamănă oarecum cu limba ucranieană, dar cu toate acestea diferenţele sunt notabile. Faptul că în şcolile unde trăiesc aceste comunităţi se predă în limba ucraineană a dus la o alterare a limbii huţule, aceştia temându-se că în timp îţi vor pierde identitatea culturală.
În România, huțulii dispun de o organizație proprie, UGAEH („Uniunea Generală a Etniei Huțule”), care a inițiat Festivalul Huțulilor, la Herghelia Lucina din comuna Moldova-Sulița, celebră pentru caii de rasă huțulă crescuți acolo. Festivalul a devenit o manifestație anuală, ținută de obicei în prima duminică din iulie.

Urmărește-ne pe Google News