Fawzia, româncă de origine siriană, despre discriminare și recunoștință: „Am reușit în cinci ani în România ce n-am putut în 25 în Siria”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Fawzia Rehejeh este o româncă de origine siriană care și-a părăsit țara natală din cauza războiului. Astăzi se bucură de pace la Sibiu, unde a înființat primul Centru Cultural Arab din oraș împotriva stereotipurilor despre Orientul Mijlociu.
Cuprins:
- Povestea de dragoste dintre tatăl și mama ei
- Salariile medicilor din Siria au scăzut de la 700 la 100 de euro
- O viață nouă, într-o lume nouă
- „Încet, încet mi-am construit viața mea aici”
- România și Siria, „înrudite” prin rata migrației
- „Din cauza gestionării politice actuale se întâmplă asta”
- Discriminată fiindcă vine din Siria
- Scuze de la bancă
- Când distrugerile devin normă
- „Oricât de greu mi-ar fi, tot n-o să mă mai întorc în Siria”
- „Eu zic că la nivel cultural, Sibiul e numărul 1 în România”
Siria și România împart primele două locuri de pe harta lumii în topul sporului emigrației. Ei pleacă din miezul unui război, noi plecăm decojiți de speranță.
Fawzia a început să înțeleagă, în cei cinci ani de România, cum poate politica și sărăcia să alunge oamenii așa cum o face și războiul.
Povestea de dragoste dintre tatăl și mama ei
În anii ’80, un tânăr sirian ajungea în Bacău, unde avea să petreacă anul pregătitor dinaintea intrării la Facultatea de Medicină. Era deja student la Timișoara când țara sa se implica, alături de Iran, în războiul împotriva Irakului. În România era pace, dar începeau cei mai negri ani ai regimului comunist în România.
Sirianul și-a cunoscut în Moldova dragostea vieții lui. Întunericul acelor ani și veștile despre războiul de-acasă aveau să adauge nostalgie poveștii sale de iubire, povestite mai târziu celor cinci copii ai lor. Istoria, chiar și când e crudă, sporește romantismul vieții, dar numai când e privită de la adăpostul retrospecției. Altfel, ea rămâne o înlănțuire de durere.
Peste familia lor aveau să treacă zeci de aniversări, revoluții și războaie. După ce a terminat facultatea la Timișoara, a plecat împreună cu soția sa în Lattakia, cel mai mare port sirian scăldat de soarele Mării Mediterane.
În urbea declarată altădată „oraș liber” de Iulius Cezar și devenită unul dintre nodurile drumurilor Antichității între Europa și Asia, venise Revoluția și situația străinilor devenise tot mai incertă.
***
În 2009, o tânără de 18 ani pășea zgribulită, printre nămeți cât casa, pentru prima dată, în casa bunicilor din Bacău. „Zăpada era de trei metri și ăsta a fost un șoc pentru mine. Atunci mi-am cunoscut bunicii și am avut o conexiune emoțională foarte puternică cu ei, prin mama mea, cu toate că nu puteam vorbi cu ei, nu știam româna. Ne-am înțeles doar prin semne”, spune Fawzia și zâmbește nostalgic. Astăzi, crede că genele dominante din caracterul ei sunt cele moldovenești. E siriancă și moldoveancă.
Salariile medicilor din Siria au scăzut de la 700 la 100 de euro
S-a întors apoi în Siria, unde a început Facultatea de Litere din cadrul Universității Tishreen. Nu știa atunci că doar pentru încă șase ani. În 2011 a izbucnit războiul civil, pornit de la manifestațiile împotriva regimului lui Bashar al-Assad.
„Noi stăteam în oraș, nu în zone afectate în mod direct, Damasc, Alep, dar totul era afectat economic. Nu mai aveam curent electric. Salariile s-au micșorat. Dacă un medic avea înainte 700 de euro salariu, a devenit 100 de euro peste noapte și noi suntem cinci copii. A fost foarte greu pentru părinții mei”, povestește tânăra.
Sunt amintirile de acum un deceniu. Anul ăsta și-a sărbătorit aniversarea de 30 de ani la Sibiu, într-o zi înnorată a începutului de vară capricios. Cadoul pe care îl savurează de cinci ani încoace e pacea fiecărei zile. Șansa ei a fost cetățenia română a mamei, între timp cetățean UE.
O viață nouă, într-o lume nouă
Nu a mai putut termina facultatea în Siria, deși era în ultimul an de facultate în 2015. Educația nu mai era o prioritate într-o țară în care cădeau bombe. Atunci a decis să vină în România și a luat-o de la zero. Un an i-a luat să-și echivaleze studiile până la clasa a doisprezecea. Apoi, s-a înscris din nou la facultate, la Comunicare și Relații Publice.
Noroc că o avem pe mama și nu a trebuit să fugim pe mare ca alți refugiați. Am venit ca imigranți. Frații mei au început toți facultatea aici. Fawzia Rehejeh:
„De la un student care abia se putea exprima în limba română, amestecând în fiecare propoziție cuvinte românești, englezești și uneori chiar arăbești, am reușit în cele din urmă să absolv cursurile și să susțin licența”, a povestit tânăra.
„Încet, încet mi-am construit viața mea aici”
Astăzi este masterandă la Publicitate și Brand, lucrează la o multinațională în domeniul managementului de date și este translator de arabă la Consiliul Național Român pentru Refugiați.
Iar de puțină vreme a înființat și Centrul Cultural Arab în Sibiu, un ONG prin care își dorește să contribuie la înfruntarea prejudecăților cu privire la cultura sa.
„Eu tot ce n-am reușit în 25 de ani în Siria am reușit în cinci în România și ăsta e un lucru foarte important pentru mine. Am plecat din Siria cu CV zero, eram studentă, știam doar araba și engleza, nu lucrasem acolo deloc. Încet, încet mi-am construit viața mea aici”, spune tânăra.
România și Siria, „înrudite” prin rata migrației
Pentru lucrarea de licență a făcut o cercetare despre imaginea refugiatului în presa de la noi. Asta a ajutat-o să cunoască mai bine societatea românească și felul cum îi privește pe străini.
„Poveștile de integrare sunt importante pentru migranți și refugiați. Mai ales că România, după statistici, este a doua țară după Siria ca spor al numărului de emigranți și cred că trebuie să adaugăm empatie pentru a-l înțelege pe celălalt”, spune tânăra.
Când se face comparația Siria-România e necesar de reținut că nici Siria și nici România nu au cei mai mulți emigranți în cifre absolute, ci în sporul lor, în numărul care se adaugă față de numărul celor care plecaseră deja. Pentru că, de pildă, turcii au ca număr de emigranți mult mai mulți, la o populație sensibil mai numeroasă decât a noastră.
„Din cauza gestionării politice actuale se întâmplă asta”
Femeia recunoaște că a șocat-o să afle că România are acest spor de emigrație, după Siria, țară aflată în război. „Nu mi-am imaginat că e așa. România nu suferă de război, dar din cauza gestionării politice actuale se întâmplă asta. Eu zic că asta este cauza”, spune tânăra.
Centrul s-a născut, de altfel, din experiența ei. Aruncată într-o țară străină, fără să cunoască limba, a căutat centre culturale arabe sau oameni care să o ajute să se adapteze. A găsit programe doar la București și la Iași.
Atunci a încolțit ideea unui centru, dar a trebuit ca viața ei să se așeze mai mult ca să-l pună în aplicare. „Centrul nu este adresat numai comunității arabe din Sibiu, ci și românilor, pentru că orice integrare are succes doar dacă ne cunoaștem reciproc. Eu să cunosc cultura și societatea românească, dar și românii să cunoască din cultura mea, a arabilor, a Orientului Mijlociu.”
Se spune că înveți o limbă cel mai bine îndrăgostindu-te de un nativ. Și Fawzia a îndrăgit și mai mult limba română după ce și-a cunoscut soțul. Limba alinturilor este româna. Și puțin engleza.
Viața mea e aici în Sibiu. Eu sunt foarte recunoscătoare României și de aceea am gândit și acest centru cultural. Voiam să dau și eu ceva la schimb.
Fawzia Rehejeh:
Discriminată fiindcă vine din Siria
Fawzia are cetățenie română, dar locul nașterii de pe buletin, Siria, continuă să îi provoace neplăceri. Ultima oară, când s-a dus să-și reactiveze un cont pe care îl avea la BCR: după o oră în care a așteptat fără un răspuns, spune că i s-a comunicat că trebuie să fie aprobată operațiunea de la București fiindcă e născută în Siria. S-a simțit umilită.
„M-a șocat fiindcă am simțit că după ce am depus atâta muncă să mă integrez, după cât am muncit ca să devin cetățean român, m-am trezit lovită în acest mod. Muncesc, plătesc taxe, mă bazez doar pe mine. Am simțit că în spatele mesajului este: «tu nu ești a noastră» și faptul că ești născut în Siria va însemna mereu că ești terorist sau suspect”, spune cu revoltă.
Scuze de la bancă
„Vom contacta clienta pentru a ne cere scuze, în mod evident situația este regretabilă, chiar dacă există prevederi legislative naționale și internaționale pe care banca trebuie să le respecte foarte strict. Le vom explica mai bine în viitor”, a spus la Transilvania News Ionuț Stanimir, director Marketing & Comunicare la BCR.
Fawzia a mers mai departe și a depus o plângere la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Era a doua oară când i se întâmplase așa ceva. Prima dată, era studentă când o bancă i-a refuzat deschiderea unui cont în care urma să-și primească bursa. Atunci nu și-a putut apăra drepturile fiindcă nici nu vorbea bine româna. Acum are o voce și o folosește pentru a-i sprijini și pe ceilalți.
„Mai multe persoane de etnie arabă și cu cetățenie română m-au contactat să-mi spună că au pățit la fel, în Timișoara, Cluj, a fost și un domn libanez din Sibiu. Tata e sirian și e medic aici și nu au vrut să-i deschidă cont în bancă decât după multe telefoane. Iar în lege nu există așa ceva”, mai spune tânăra. Așteaptă verdictul celor de la CNCD în perioada următoare, spune ea.
Când distrugerile devin normă
Fawzia este o luptătoare. Și-a promis sieși că își va face un drum în noua țară. „A fost foarte greu la început, dar mi-am propus ca oricât de greu mi-ar fi, tot n-o să mă mai întorc în Siria. Scopul meu de la început a fost să depășesc orice greutate și să mă integrez aici”, spune cu determinare.
Acum are multe prietene românce care au aflat de la ea ce înseamnă cultura arabă și despre conflictele din Orientul Mijlociu.
„Siria este o civilizație veche de mii de ani și un centru cultural și religios pentru creștini, musulmani și evrei. Acum au distrus toate monumentele, biserici, moschei. Deja de zece ani oamenii trăiesc cu moarte și distrugeri lângă ei ca și cum ar fi normalitate. Au normalizat aceste concepte dureroase”, explică tânăra.
„Oricât de greu mi-ar fi, tot n-o să mă mai întorc în Siria”
Crede că acum e cel mai înțelept să-și ajute țara de la distanță, prin activități culturale. „La început simțeam o nostalgie aproape inexplicabilă. Dar acum mă uit cu durere la ce s-a întâmplat și cred că durează încă o sută de ani să se refacă Siria. Au distrus tot, oamenii suferă mult de sărăcie.”
A rămas cu gândul la orașul ei cu miros sărat și briză mediteraneană.
„Pentru mine, Siria este sunet și miros de mare, eu am trăit la Marea Mediterană și tot orașul mirosea a mare. Orice are legătură cu apa îmi amintește de țara mea. Eu trăiesc acum la oraș cu munte (n.r. - Sibiu) și e foarte frig. Așa a ales tatăl meu și atunci am picat aici.”
„Eu zic că la nivel cultural, Sibiul e numărul 1 în România”
A văzut aproape toată România și i se pare că Sibiul este locul potrivit pentru ea, fiindcă are multe evenimente artistice și culturale. „Festival de teatru internațional, jazz... Te îmbogățește cultural. Eu zic că la nivel cultural, Sibiul e numărul 1 în România”, spune tânăra, ca pentru o reclamă turistică.
Din septembrie încep mai multe activități în cadrul Centrului Cultural Arab, inclusiv ateliere gastronomice, mai ales că românii sunt mari iubitori ai mâncării arabe.
„Oamenii pot învăța să facă hummus împreună, de exemplu. Pare un lucru mic, dar așa ne-am cunoaște mai bine. Mâncarea are un limbaj universal al prieteniei”. După cei cinci ani plini de România, s-a convins că dintre toate bucatele, ciorba ne iese cel mai bine.
Dincolo de shawarma și falafel, și-ar dori ca românii să afle, pas cu pas, că sirienii sunt oameni luptători, supraviețuitori prin excelență. Ea sigur este. I-o spune și numele: Fawzia înseamnă în arabă „victorios”.
