‘N-am crezut ca scapam’

“Asta nu se mai opreste. Intra in noi”. Au fost ultimele cuvinte pe care le-au auzit inainte de secunda impactului. Apoi s-a lasat tacerea, neagra ca o moarte prea grabita. Ceva, cineva, poate o forta necunoscuta, suma vietilor pe care le-au salvat, n-a vrut ca povestea lor sa se sfarseasca acolo, printre fiare indoite si mii de cioburi din parbriz. Un medic, o asistenta si un ambulantier, membrii unui echipaj de salvare, si-au incheiat, ca pacienti grav raniti, “misiunea” de a salva viata unui om. Culmea, tot victima a unui accident de circulatie.

Ghipsul in care i-a fost “imbracat” aproape jumatate de trup o tintuieste pe patul de spital. Obligatoriu, numai pe spate. Cea mai mica miscare e un chin teribil. Ceea ce in termeni medicali se numeste “luxatie de umar stang” sau “fractura de bazin” e pentru medicul care lucreaza de 15 ani la Salvare o durere surda. “Am avut noroc. N-am crezut ca scapam”, spune, cu voce soptita, doctorul Florica Burichi.

Ziua de joi, 29 iunie, nu se anunta una deosebita. Si ea, si asistenta Daniela Valsan, si ambulantierul Doru Dobrinoiu fusesera pe tura “de zi”. In vreo doua ore urma sa se incheie o zi agitata. Putin dupa ora 17.30, echipajul a primit cazul care avea sa-i trimita pe drumul spre infern. “Mergeam la un accident auto. Un pieton care fusese lovit de o masina, din cate am inteles, chiar pe trecerea de pietoni”, isi aminteste dr. Burichi. Cand au ajuns, cu girofarul in functiune, in intersectia de la Kiseleff, stiau ca in urmatoarele zeci de secunde vor fi nevoiti sa dea tot ce e mai bun din ei pentru ca ranitul sa nu piarda batalia. N-au mai apucat.

“Am vazut autocarul si imediat l-am auzit pe soferul nostru spunand: „Åsta nu se mai opreste, intra in noi”. Apoi am crezut ca s-a sfarsit totul. Primul lucru pe care mi-l amintesc este ca eram cazuta intre scaun si usa. Cand am realizat ca n-am murit, am intors imediat capul sa vad ce e cu ceilalti”. A incercat-o o spaima uriasa.

Dobrinoiu, ambulantierul, era alb ca varul si ii curgea un fir de sange din gura. Asistenta, care statea pe locul din mijloc, zacea pe podeaua masinii”, povesteste medicul, inchizand pentru cateva clipe ochii. Poate de durerea care-i scutura trupul, poate de grozavia unor amintiri care o vor urmari toata viata.

Tot intr-un salon de la Spitalul Urgenta Floreasca, bandajat, plin de vanatai, cu fracturi grave si politraumatisme, ambulantierul Doru Dobrinoiu (44 de ani) nu intelege de ce a trebuit sa li se intample tocmai lor asta. Ca sofer pe Salvare a batut atat de mult Bucurestiul in lung si-n lat, incat daca ar pune cap la cap toti kilometrii pe care i-a parcurs, ar rezulta lejer cateva tururi ale Europei. “Unii soferi sunt niste criminali in trafic. Lucrez de 12 ani la Ambulanta, n-am avut probleme si uitati ce-am ajuns… Am scapat cu viata, da’ cine stie cu ce raman? Ma doare tot corpul, daca fac cea mai mica miscare imi vine sa urlu”, spune barbatul. Accidentul de acum patru zile e cel mai negru cosmar prin care a trecut vreodata. “Am fost constient tot timpul. Aveam dureri atat de mari, ca nu puteam sa respir”.

Se opreste brusc din povestit. Linistea salonului e sparta de un geamat sfasietor ca o rugaciune spusa in genunchi. “E Daniela, asistenta noastra”, ma lamureste dr. Alis Grasu, sefa substatiei 1 a Serviciului de Ambulanta Bucuresti, unde lucreaza cei trei raniti. “Asistenta a fost cel mai grav ranita. Are sase fracturi, iar zona bazinului i-a fost foarte grav afectata”. Daniela Valsan are 24 de ani si lucreaza ca asistenta la Salvare de mai putin de un an. “Trebuie sa lupti, Daniela, hai, ca o sa fie bine”, o incurajeaza colegii ei, in timp ce mama o mangaie neincetat pe maini si ii sterge buzele uscate.

Nimeni nu poate sa le spuna exact in cat timp isi vor reveni. Medic, asistenta, ambulantier zdrobiti cand incercau sa salveze o viata.

Dr. Florica Burichi va avea nevoie de cel putin o luna de recuperare dupa accidentul suferit. Ea a fost externata ieri, insa va continua tratamentele la domiciliu, fracturile si traumatismele suferite lasand urme adanci. “E unul din cei mai buni medici de la noi, lucreaza numai pe masini de urgenta si a salvat mii de vieti”, spun colegii ei.

Solidaritatea colegilor, impresionanta

“Suntem cu inima stransa. Daniela, asistenta, nu e bine deloc. Au aparut probleme noi, la plamani”, ne-a spus ieri dr. Alis Grasu (foto). Sefa substatiei 1 a SAMB a fost zi de zi alaturi de cei trei colegi raniti in accident. “Am incercat sa facem tot ce e omeneste cu putinta. Solidaritatea colegilor din substatie a fost impresionanta. In ziua accidentului toata tura a ramas la serviciu pana noaptea tarziu. Toti voiau sa stie ce s-a intamplat cu cei trei, in ce stare sunt, cum ii putem ajuta”, a mai adaugat medicul.

Urmărește-ne pe Google News