Cu palma facuta caus, Magdalena Stanescu scurma pamantul si-l razuie, cu mana incarcata, de marginea unei cescute. Noroi, putina apa si amestecul de „culoare” este gata. Intr-un colt al camerei caminului Scolii Normale „Vasile Lupu”, unde locuieste, Magdalena picteaza o biserica, folosind in loc de culori pamantul. Pensonul inmuiat in noroi „croieste” o turla, apoi face o cruce si desenul este gata. Printre operele Magdalenei realizate astfel se numara portrete, peisaje, dar si pictura abstracta. „Desenele la care folosesc pamant ma caracterizeaza. Pictez asa pentru ca noroiul ne trimite pe toti la origini. Cu atat mai mult pe mine, pentru ca am avut si am o viata modesta”, s-a destainuit Magdalena. Fata provine de la Casa de Copii din Pascani. Parintii sai, care locuiesc la Harlau, au abandonat-o imediat dupa nastere, la centrul de plasament iesean ajungand in 1996.
Magdalena e in clasa a X-a si este laureata a mai multor concursuri de pictura. Cea mai mare satisfactie a sa a reprezentat-o insa selectionarea uneia dintre picturile sale la un concurs international pe teme ecologice, organizat de UNICEF. Titlul lucrarii este „Salvati raurile noastre”.
Pentru inceputul carierei sale de pictor, hotaratoare a fost intalnirea cu profesorul de desen Iulian Gavriloaia. El este persoana de la Centrul de Plasament care a incurajat-o cel mai mult si a initiat-o primul in tainele artelor plastice. Pictura cu noroi a ales-o dupa ce a ascultat de la profesorul de desen o povestioara care se referea la marele pictor Nicolae Grigorescu. Acesta ar fi spus odata: „Dati-mi numai un toc de pantof si voi face o capodopera”. Intamplarea a ambitionat-o si de atunci picteaza cu noroi, lasand la o parte „pretentioasele” culori, pe care oricum rareori are cu ce sa le cumpere.