Safta Brâncoveanu, o urmaşă a domnitorului muntean Constantin Brâncoveanu, a comandat, la 1838, o inscripţie în marmură, pe care a aşezat-o pe biserica din curtea Spitalului Brâncovenesc.
După cum se ştie, Safta a fost foarte mândră de această ctitorie a ei. De aceea, inscripţia vorbeşte despre aşezământ şi se încheie cu un blestem la adresa celui care ar îndrăzni să facă rău în vreun fel spitalului. În paranteză trebuie spus că documentele medievale româneşti, în general, se terminau cu un blestem care avea rolul de a le face intangibile, în sensul că nimeni nu mai avea curajul să le încalce. Această tradiţie s-a păstrat până către finele secolului al XIX-lea.
„Inscripţia, care se află acum la Curtea Veche, conţine la final un blestem care cere Divinităţii ca cel care se va atinge de ctitorie, adica de spital, să fie omorât de cei din neamul său într-o zi de sărbătoare. Ceauşescu a dărâmat spitalul şi biserica în 1984. A rămas doar inscripţia. în 1989, Ceauşescu a fost omorât de cei de un neam cu el chiar de Crăciun. O stranie coincidenţă”, ne-a spus muzeograful Dan Falcan.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro