„Am simțit că suntem importanți”. Reportaj de la vizita lui Jill Biden la școala din București care găzduiește elevi ucraineni
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pentru câteva ore în această sâmbătă, Şcoala Gimnazială „Uruguay” din Bucureşti, Sectorul 1, a fost cel mai bine păzit loc din România. Prima Doamnă a Statelor Unite, Jill Biden, şi soţia preşedintelui României, Carmen Iohannis, s-au întâlnit aici cu zeci de mame şi copii ucraineni, refugiaţi din calea războiului. Libertatea a vorbit cu mamele prezente la eveniment despre ce a însemnat pentru ele această vizită.
Cuprins:
- Școala din București cu peste 40 de copii ucraineni
- Mamă din Ucraina: „Aş vrea ca fiica mea să fie un om bun, cum sunt cei din România”
- Nina, 14 ani: „Românii ne-au dat totul, mai mult decât aveam nevoie”
- „E ca o imitaţie a vieţii normale”
- „Am simţit că suntem importanţi, că se întâmplă ceva datorită nouă”
- „Abia după 2-3 săptămâni am ieșit din camera de hotel”
- „Încă avem un blocaj”
În ciuda maşinilor blindate, geamurilor fumurii şi ofiţerilor cu mitraliera pe umăr, atmosfera de astăzi la şcoala Uruguay a fost mai degrabă una de serbare de final de an.
Pe copiii nu i-a deranjat că au fost chemaţi la şcoală sâmbăta şi cu două ore înainte de startul evenimentului, pentru controlul de securitate. Au profitat de timp să se joace şi să-şi consume energia, în așteptarea Primei Doamne a SUA și Primei Doamne a României.
Jill Biden a ajuns în România vineri, la Baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, unde s-a întâlnit cu militarii americani şi ai NATO. Sâmbătă a fost primită la Palatul Cotroceni, de Prima Doamnă a României, Carmen Iohannis, și de președintele Klaus Iohannis. După o oprire la Ambasada SUA de la București, Jill Biden a vizitat Școala Gimnazială „Uruguay” din Sectorul 1.
Școala din București cu peste 40 de copii ucraineni
Şcoala Uruguay găzduieşte un proiect educaţional pentru 40 de elevi ucraineni, în limba maternă. Din toamnă, 100 de copii vor putea lua aici şi lecţii de limba română şi vor fi organizate activităţi sportive, în comun cu elevii români. Este motivul pentru care Jill Biden a inclus în programul vizitei sale în România această instituţie.
Sâmbătă, elevii români şi ucraineni au desenat împreună, venind cu propriile simboluri pentru Ucraina, şi au cântat imnurile țărilor natale.
Jill Biden a transmis un mesaj de încurajare pentru mamele din Ucraina şi a vorbit cu ele despre momentele grele prin care au trecut de la startul invaziei până astăzi. Prima Doamnă şi-a exprimat şi recunoştinţa pentru poporul român.
„Voi sunteţi nişte eroi”, a spus ea despre românii care şi-au oferit sprijinul pentru refugiaţii ucraineni.
În jurul orei 15, după plecarea convoiului oficial, elevii şi mamele lor au ieşit de la eveniment, cu flori şi baloane galbene şi albastre. Prima Doamnă a SUA a plecat într-o altă vizită în Bratislava, Slovacia.
Mamă din Ucraina: „Aş vrea ca fiica mea să fie un om bun, cum sunt cei din România”
„A fost plăcut să vedem că le pasă de noi şi sunt dornici să ne ajute. Nu doar oamenii simpli, ci de această dată şi oficialii. Despre românii de rând ştiam deja, nici nu pot exprima în cuvinte cât de solidari au fost”, spune Antonia, care acum două luni, a fugit din Odesa, alături de fiica ei. De atunci, trăiește într-un apartament închiriat în Bucureşti.
Spune că a fost „copleşită” să o cunoască pe Jill Biden: „O urmăresc de mult pe Instagram şi Twitter”, dar şi surprinsă plăcut de Carmen Iohannis: „Mie mi s-a părut că e la fel de drăguţă ca naţiunea română”.
<strong>Din septembrie, Antonia îşi va aduce fiica la cursurile de limba română. „Vreau să stea printre copiii din România şi să înveţe de la ei limba, tradiţii, dar şi să fie un om aşa bun cum sunt cei din România”.</strong>
Nina, 14 ani: „Românii ne-au dat totul, mai mult decât aveam nevoie”
Într-o rochiţă retro, cu guler brodat, Nina este deja o adolescentă. Are doar 14 ani şi e în clasa a noua. A continuat cursurile online, cum le urma și înainte de război, în Ucraina.
Astăzi a participat la întâlnirea de la Şcoala Uruguay, pentru că mama ei a iniţiat proiectul educaţional şi s-a implicat în strângerea de fonduri. Vorbeşte cu mândrie de mama ei: „Voia să ajute, să găsească, pentru copiii din Ucraina, o posibilitate să înveţe şi să interacţioneze unii cu alţii”.
„Astăzi, Primele Doamne ne-au vizitat şi am făcut un proiect. Copiii români şi ucraineni împreună: cum vedem Ucraina, în simboluri”. Deschide telefonul şi ne arată imagini. „Primele Doamne vorbeau cu copiii, îi întrebau la ce s-au gândit când au desenat. Ne-a plăcut de ele, că sunt dulci şi de treabă”.
Nina a ajuns în România, cu toată familia ei, la începutul lui martie. Părinţii au condus timp de trei zile o maşină veche de 16 ani, care risca oricând să cedeze.
„A fost un drum foarte greu pentru bunica mea, care are 83 de ani, şi pentru tata care are 74. Nu ştiam încotro o să mergem. La graniţă, înainte să ajungem în România, am stat o zi fără mâncare”, povesteşte Nina.
„Apoi am ajuns aici şi le sunt foarte recunoscătoare oamenilor din România. Ne-au dat totul, mai mult decât aveam nevoie. De două luni avem gratis casă, am primit mâncare”, povestește Nina emoționată. Nina, refugiată din Ucraina:
„E ca o imitaţie a vieţii normale”
În a doua zi a invaziei din Ucraina, Maria şi-a luat copiii, o fetiţă şi un băiat, şi a pornit, din Kiev, într-o călătorie de mai multe zile, spre siguranţă.
„Apreciem enorm sprijinul oamenilor din România. Iar vizita Primei Doamne din SUA e ca un semn pentru noi că acest sprijin pentru Ucraina vine din partea întregii lumii”, spune Maria, la ieşirea din curtea Şcolii Uruguay, în timp ce fetiţa ei, Milla, o tot trage de mână pentru că a obosit şi vrea acasă.
Maria se consideră dintre cei norocoşi, pentru că lucrează pentru o companie internaţională, care are un sediu şi în Bucureşti. Compania a putut astfel oferi locuri de muncă şi cazare pentru cei 18 angajaţi şi familiile lor.
Programul educaţional pentru copii ucraineni de la Şcoala Uruguay a fost primit cu bucurie, mai ales de Milla, care e un copil plin de energie. Ca orice copil la 7 ani.
Activităţile de-aici o ajută mult emoţional, pentru că e implicată, ia contact cu alţi copii. E ca o imitaţie a vieţii normale. E important pentru copii să ducă o viaţă normală sau măcar ceva foarte asemănător.Maria, mamă refugiată din Ucraina:
Maria spune că, din toată familia, Milla, fiind cea mai mică, s-a adaptat cel mai rapid la noua viaţă, din România: „Noi am plecat chiar la începutul războiului, deci nu a simţit oroarea situaţiei. A perceput totul mai mult sau mai puţin calm. Pentru ea, a fost mai degrabă ca o aventură. Ştie că e război, dar nu înţelege în totalitate”.
La evenimentul de astăzi, Milla a cântat alături de ceilalţi copii ucraineni o melodie din ţara lor. „Unele mame au început să plângă, pentru că e un cântec vechi, despre forţa ucrainenilor. Prima Doamnă (Jill Biden, n. r.) a îmbrăţişat mamele care au plâns. A fost foarte caldă şi apropiată de noi”, povestește Maria.
În cursul întâlnirii din școală, mamele refugiate au povestit despre fuga din calea războiului, drumul spre România și viața lăsată în urmă. „Cred că voi sunteţi cele uimitoare. Nu-i aşa?”, li s-a adresat Jill Biden mamelor.
„Am simţit că suntem importanţi, că se întâmplă ceva datorită nouă”
„Am simţit că suntem importanţi”, spune Tatiana, o altă mamă ucraineană, referindu-se la momentul când a aflat de vizita lui Jill Biden la şcoala unde învaţă cei doi copii ai săi. „Am simţit că se întâmplă ceva datorită nouă”.
„Fratele meu, care locuieşte în Kazahstan, mi-a trimis un mesaj: «ştii că Prima Doamnă a SUA vine să viziteze bazele militare din România?» Şi i-am răspuns: «scuze, dar de fapt vine să cunoască refugiaţii ucraineni. De exemplu, la noi, la şcoală»”.
„Abia după 2-3 săptămâni am ieșit din camera de hotel”
Tatiana e de peste două luni în România şi, lucrând la aceeaşi companie ca Maria, a avut parte de acelaşi sprijin. Chiar şi aşa, primele săptămâni în ţară au fost o prelungire a şocului iniţial al războiului, după ce a fost nevoită să-şi lase soţul la graniţă.
„La început, stăteam numai în hotel, cu mama şi copiii. Abia după 2-3 săptămâni, am zis: hai să ieşim, să vedem cum arată în jurul nostru. Voiam doar să stăm, în micul nostru adăpost, să ne ascundem şi citeam ştirile tot timpul. Acum e OK, încercăm să găsim un soi de normalitate”, mărturisește Tatiana, pentru Libertatea.
La şcoala din România, copiii nu urmează încă o programă completă, cum aveau în Ucraina. Maria (6 ani) şi fratele ei, Mihail (10 ani), vin aici mai ales ca să interacţioneze cu profesorii şi alţi elevi. Acasă urmează în continuare şi lecţiile de la şcoala online, din Ucraina. „Au şi teme la şcoala online, e ca şi cum ar merge în paralel la două şcoli. Nu vrem să pierdem, mai ales că Mihail e clasa a patra, termină ciclul primar”, explică Tatiana.
„Încă avem un blocaj”
Înainte de război, Tatiana călătorea mult datorită jobului şi deseori îşi lua familia cu ea. „Însă acum nu e o vacanţă. Şi nu e emigrare, pentru că emigrare e ceva ce alegi pentru tine. Noi nu am ales asta”.
Au început să descopere Bucureștiul, le place și, în fiecare zi Tatiana mai pune ceva pe listă de vizitat. Dar nu se poate bucura în totalitate de normalitatea găsită peste graniță. Nu cât timp războiul continuă să omoare oameni în Ucraina.
„Încă avem un blocaj, un sentiment ciudat când ştim că noi suntem aici, în siguranţă, putem chiar vizita, iar oamenii sunt acolo, în adăposturi aeriene sau mor în Mariupol”.
