REPORTAJ/ Hipsterii au băgat cultura in uzină. La halele ”Faur”, moartea unei epoci e folosită pentru …învierea spiritului (VIDEO)

 Uzinele Faur faceau parte din salba industrială cu care se mândreau Capitala și țara în anii socialismului glorios.  Un ansamblu industrial aflat la periferia estica a Capitalei, „specializat in realizarea si repararea de material rulant”. Un mamut în care se lucra la foc continuu, în trei schimburi și care, după 1990, în cei 27 de ani de ”democrație”, au ajuns o ruină. Hale impresionate părăsite, tone de fiare ruginite, geamuri sparte. O imagine sugestivă: moartea unei epoci. Ei bine, și totuși o dată sau de două ori pe an, Uzinele Faur prind viață. Devin ”Art Factory” și găzduiesc expoziții de artă contemporană și concerte.

Un tablou, o sculptură, o fotografie, toate au menirea să bucure suflete prin simplul fapt că au reușit să acopere pereții scorojiți ai halelor care odinioară găzduiau „concertele” utilajlor grele.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 13

Și zona care a fost în comunism locul de supraviețuire, prin muncă, a unei întregi generații, devine acum loc de cultură și distracție pentru tinerii zilelor noastre, pentru generația numită a ”hipsterilor” – tineri nonconformiști, nealterați de viața în comunism, europeni.  Gândul că pe „cenușa” Faur se ridică o altă pasăre Phoenix, de data aceasta cu iz de îmbogățire spirituală, a atras sute de oameni la eveniment.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

„Reînviere” prin cultură

„În fiecare an încercăm să reactivăm cât mai multe spații dezafectate, iar anul acesta am reușit să facem asta cu Faur. Pe lângă partea de cultură, evenimentul are și o parte socială pentru că încercăm o reactivare a zonelor industriale unde există foarte mult spațiu nefolosit”, a declarat pentru Libertatea, Bogdan Topîrceanu, project manager Art Factory.

Au pornit de la premisa că trebuie să găsească potential în locuri de genul asta. „Trebuie să încercăm să arătăm ce se poate face cu ele și apoi să propunem un model de conversie culturală. Chiar dacă ceea ce facem noi este de tip pop-up, pentru că ține doar câteva zile, este un model ce poate fi transformat în ceva permanent, așa cum este modelul Fabricii de Pensule de la Cluj”, a mai spus Bogdan.

Și dacă anul trecut au mers doar pe zona de arte și conferințe interdisciplinare, anul acesta s-au hotărât să mărească puțin zona pe care să o atingă evenimentul. Așa că, Art Factory 2017 a avut și multe concerte cu sprijinul Ha Ha Ha Production și Live, dar și Asociației Creatorilor Independenți.

Artiști de (F)aur

Pentru expoziția de anul ăsta din Uzinele Faur au fost sectați 16 artiști, dar după mai multe discuții s-a ajuns la concluzia că expoziția ar trebui extinsă și la street-art și ilustrație

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

Problema este că românii nu prea gustă cultura, deci cel puțin deocamdată nu se poate face o expoziție permanentă la Faur. „Chiria este foarte mare și din acest motiv se fac expozițiile pe două sau trei zile. Și cum Asociația Fără nume este una foarte mica nu își permite un eveniment cultural de lungă durată”, a mai spus project managerul Art Factory.

Firmele se implică doar la modul declarativ

Ca să vă faceți o idee despre cât de greu este să aduni bani pentru un aveniment cultural, Bogdan ne povestește că pentru prima ediție a dat peste 3.000 de mail-uri, dar le-a răspuns o singură companie. Care le-a spus că îi pare rău, că i-ar fi ajutat, dar este în insolvență și nu are cum. „În schimb, anul acesta am avut niște parteneri cu baze de date, care ne-au ajutat foarte mult în procesul de trimitere a mailurilor și discuții pentru strângerea banilor”, a mai spus Bogdan.

Încă nu și-au făcut planul pentru anul viitor, nici nu se gândesc ce mamut industrial vor reînvia, chiar și pentru un moment, în conștiința comună a românilor. Cert este că România nu duce lipsă de ruine. Și nici de o istorie care nu trebuie uitată, oricât de tristă ar fi fost.

Urmărește-ne pe Google News