„Evolutia bancurilor depinde foarte mult de evolutia evenimentelor contemporane. Inainte de 1989, bancurile politice erau foarte la moda, gustate si apreciate de toata lumea, circulau in toate mediile. Acum, lucrurile stau putin altfel, bancurile au mai mult o tenta sociala, bancurile cu animale sunt foarte gustate, de asemenea cele cu politisti si cu ardeleni, de exemplu. Cele deocheate au fost intotdeauna la moda, ele nu se vor perima niciodata”, ne-a spus Ion Ghinoiu, director adjunct in cadrul Institutului de Etnografie si Folclor „C. Brailoiu”.
Cum apar bancurile? „In mod spontan, nu se poate spune ca exista un creator anume de bancuri. Este un fenomen de mare actualitate, care continua si in zilele noastre si probabil va continua intotdeauna. Romanii vor face intotdeauna haz de necaz, pentru ca asa este in firea noastra, ca popor”, mai spune Ion Ghinoiu.
Fenomenul a fost cercetat stiintific la modul cel mai serios. Rezultatele unui studiu efectuat de Sabina C. Stroescu releva faptul ca nimic nu-i poate lua romanului placerea de a face bascalie de oricine si despre orice. Cercetatoarea a stabilit nu mai putin de 4.000 de tipuri in repertoriul romanesc al snoavei, anecdotelor si bancurilor. El depaseste cam de trei ori repertoriul ucrainean, considerat pana nu de mult a fi cel mai bogat din Europa.
Desi Romania pare sa fie patria ideala a bancului, fenomenul nu este egal reprezentat pe tot cuprinsul tarii. Geografia bancului isi are centrul incontestabil in zona dunareana (Muntenia si Oltenia). „Oricine poate simti, trecand muntii, diferenta dintre atmosfera regateana si cea transilvaneana. Regateanul tinde sa-l considere pe fratele sau de peste munti cam posac si lipsit de umor, domol si fara scanteie. Tipul maximal de personaj smecher, descurcaret, ager la minte si la vorba este insa olteanul, pe cand ardeleanul este greoi, lipsit de mobilitate spirituala”, spune Ion Ghinoiu.