Roxana Oprea, activistă romă E-Romnja: „Violența domestică este un fenomen structural, nu etnic. Există mult rasism, există dublul standard al autorităților atunci când vine vorba de femei rome” 

„Sunt prea puține femei rome care reușesc să se lupte cu sistemul și să iasă din situații de violență”

Femeile care trăiesc în comunități vulnerabile sunt, din păcate, și mai expuse diverselor forme de abuzuri. Ce rezultă din două fenomene sociale negative, discriminare sistemică și violență domestică? 

„Din păcate, sunt prea puține femei rome care reușesc să se lupte cu sistemul și să iasă din situații de violență. Există mult rasism, există dublul standard al autorităților atunci când vine vorba de femei rome, există prea puține resurse pe care acestea să le acceseze. Și, de asemenea, există și multă lipsă de suport din partea propriei comunități. 

La toate acestea se adaugă și altă realitate – trăim într-o societate care pe noi, ca femei rome, ne percepe mai rezistente la durere și la suferință, ceea ce determină o desensibilizare și, de fapt, nepăsare față de nevoile noastre reale. Această percepție falsă este întreținută și de sistemul rasist care ignoră complexitatea experiențelor trăite de noi și justifică lipsa de sprijin, lipsa de empatie și lipsa de intervenție atunci când avem nevoie”, explică, într-un interviu pentru Libertatea, Roxana Oprea. 

Recomandări

Război pentru aurul de la Certej: Deva Gold dă guvernul în judecată. Cine este noul investitor în proiectul aurifer estimat la un miliard de dolari

Roxana Oprea este activistă feministă romă în cadrul Asociației E-Romnja și doctorandă a Facultății de Științe Politice, Universitatea din București.

Libertatea: În acest an, societatea civilă și presa au atras într-un mod mai concentrat atenția asupra efectelor devastatoare pe care le are violența domestică asupra femeilor. În România, femicidul este, din păcate, un fenomen recurent și slab combătut de instituțiile statului. Ce ne puteți spune din perspectiva femeilor rome, se confruntă ele cu violența domestică? 
Roxana Oprea: Da, așa este, violența extremă împotriva femeilor a căpătat mai multă vizibilitate, să spunem așa, în ultima vreme. Sunt tot mai multe voci care aduc subiectul pe agenda publică, dar în același timp, trebuie să observăm că răspunsul instituțional, dar și societal la violență este adesea post-factum, reactiv, nu preventiv. 

Ne indignăm public și ieșim la proteste când femeile sunt omorâte, ceea ce nu este greșit! Dar de multe ori, ignorăm semnele care anunță posibile tragedii, trecem cu vederea formele subtile de abuz și de violență, care într-un final se transformă în drame sau tragedii. Trăim în continuare într-o societate care romantizează pedofilia și violența sexuală împotriva minorelor, care normalizează violența de gen sub toate formele ei. 

Nu este de mirare că cele mai urmărite emisiuni TV obiectifică sau sexualizează femeia, iar exploatarea, abuzul sau violența împotriva femeilor devin subiecte de divertisment care se vând bine. De la începutul anului, peste 40 de femicide au avut loc în România, iar autoritățile sunt în continuare depășite, își pasează responsabilitatea de la unii la alții și fac prea puțin pentru a preveni aceste atrocități împotriva femeilor. 

„Se așteaptă de la ele să suporte, să tacă, să nu reclame, să nu-și bage partenerii la pușcărie”

– Cât de eficient protejează statul femeile din comunitățile vulnerabile?
– Femeile rome se confruntă cu violență domestică, însă e bine să nu cădem în capcana prejudecăților care ar putea sugera ideea că anumite grupuri sau etnii sunt mai predispuse la violență. Violența este un fenomen structural, nu etnic, nu cultural. Violența nu este mai frecventă la femeile rome, ci statul le protejează mai puțin. Pentru că, în realitate, atunci când ne referim la relația cu autoritățile (poliție, asistență socială, justiție etc.), femeile rome se confruntă, de cele mai multe ori, cu discriminare și rasism instituțional și din acest motiv, șansele să fie crezute sau să aibă acces la servicii sociale, de protecție sau justiție sunt mult mai mici. 

În același timp, să nu uităm că femeile rome se confruntă și cu multă presiune din partea propriei comunități, pentru că se așteaptă de la ele să suporte, să tacă, să nu reclame, să nu-și bage partenerii la pușcărie, să-și păstreze loialitatea față de familie și față de comunitate, să nu-și facă familia de râs. 

Este adevărat că toate acestea nu sunt neapărat specifice comunității rome, ci se regăsesc în multe medii conservatoare, tradiționaliste, patriarhale, dar diferența este că, în cazul femeilor rome, toate aceste bariere creează și mai multă marginalizare și invizibilizare. 

Pentru că, spre exemplu, atunci când vor să reclame, femeile rome sunt descurajate să vorbească, nu sunt crezute sau sunt tratate cu suspiciune de către poliție sau alte instituții care ar trebui să le ofere sprijin. Pentru că rasismul și discriminarea cu care se confruntă din partea statului și a societății le lasă fără prea multe alternative în fața violenței. 

– Ce rezultă din două fenomene sociale negative, discriminare sistemică și violență domestică? 
– Când discriminarea sistemică se intersectează cu violența domestică, în cazul femeilor rome, vorbim despre un sistem opresiv care întreține un cerc vicios extrem de greu de combătut. Când discriminarea se întâlnește cu violența, rezultă și mai multă violență împotriva femeilor rome. Pentru că, de fapt, cele două fenomene se potențează reciproc, generând situații în care femeile rome vor fi și mai vulnerabile, și mai expuse, și mai lăsate pe dinafară. 

Un exemplu care-mi vine în minte este cazul Floricăi Moldovan, o mămică romă din Zalău, cu multiple vulnerabilități care în 2019 a fost bătută de un șofer de autobuz (fost polițist) și împiedicată să folosească acest mijloc de transport. 

Femeia a încercat să solicite ajutor prin 112, însă operatoarea care a preluat acest apel de urgență a drăcuit-o și a discriminat-o. Cu ajutorul unor ONG-uri, cazul a ajuns în instanță, însă în loc să-și găsească dreptatea în justiție, femeia romă a fost găsită vinovată pentru tulburarea liniștii și ordinii publice și obligată să achite o amendă de 1.800 de lei, transformată în 180 de zile de închisoare în caz de neplată. 

În plus, femeia a trebuit să plătească și 800 de lei taxă de judecată, iar agresorul ei a scăpat doar cu suspendare. Este un caz de manual care demonstrează cât de profundă este discriminarea și cât de ușor justiția trece cu vederea actele de violență împotriva femeilor rome. 

Același tipar se repetă, spre exemplu, și în cazul căsătoriilor forțate sau între copii, când autoritățile, în loc să intervină prompt pentru a proteja victimele minore, se spală pe mâini invocând argumentul cultural. Adică încă suntem la acest nivel: autorități care motivează cultural violența împotriva fetelor și femeilor rome, lipsă de responsabilitate, blamarea victimei, drepturi încălcate sau puse mereu sub semnul întrebării. 

În multe comunități, femeile rome, victime ale violenței domestice, nu merg să reclame situațiile de violență prin care trec din lipsă de încredere, iar neîncrederea lor vine din experiențe anterioare cu autoritățile, care, în loc să le sprijine, le-au batjocorit, umilit sau dat afară din instituții. Și îmi pare rău să spun, există multă presiune și descurajare chiar din partea comunității rome. 

Violența împotriva fetelor și femeilor rome este în continuare băgată sub preș, mușamalizată sau considerată o problemă care trebuie gestionată exclusiv în interiorul comunității. Există o tăcere apăsătoare care se impune și care nu face altceva decât să distrugă destine. 

– În aceste condiții, cum reușesc aceste femei să se apere? 
– Din păcate, sunt prea puține femei rome care reușesc să se lupte cu sistemul și să iasă din situații de violență, din motivele explicate anterior. Există mult rasism, există dublul standard al autorităților atunci când vine vorba de femei rome, există prea puține resurse pe care acestea să le acceseze. Și, de asemenea, există și multă lipsă de suport din partea propriei comunități. La toate acestea se adaugă și altă realitate – trăim într-o societate care pe noi, ca femei rome, ne percepe mai rezistente la durere și la suferință, ceea ce determină o desensibilizare și, de fapt, nepăsare față de nevoile noastre reale. Această percepție este întreținută și de sistemul rasist, care ignoră complexitatea experiențelor trăite de noi și care justifică lipsa de sprijin, lipsa de empatie și lipsa de intervenție atunci când avem nevoie. 

„O femeie romă ajunge să lupte pe mai multe fronturi, pentru că abuzurile vin din mai multe părți”

– De ce ar avea ele nevoie pentru a se apăra de abuzuri? 
– Atunci când o femeie romă este abuzată, nu vorbim doar de violență domestică ca fenomen izolat pe care-l tratăm prin prisma relației inegale dintre victimă și agresor, ci vorbim și despre un sistem complex de violență structurală care discriminează, marginalizează și eșuează în a proteja unele dintre cele mai vulnerabile categorii. 

O femeie romă ajunge să lupte pe mai multe fronturi pentru că abuzurile vin din mai multe părți, inclusiv din partea instituțiilor statului, care ar trebui să îi ofere sprijin și protecție, inclusiv din partea propriei comunități. Pentru ca femeile rome să se poată apăra de abuzuri, au nevoie să nu mai fie tratate prin prisma stereotipurilor și prejudecăților lucrătorilor sau funcționarilor din instituții. 

Au nevoie să fie crezute de autorități, au nevoie de acces echitabil la servicii și adaptat nevoilor, au nevoie de sprijin din partea familiei, familiei extinse, comunității etnice, societății în ansamblu.

– Există anumite probleme ale femeilor care trăiesc în comunități patriarhale pe care autoritățile ar trebui să le înțeleagă mai bine? 
– În primul rând, autoritățile trebuie să înțeleagă că violența nu este culturală. La fel de important este ca autoritățile să nu mai valideze sistemele alternative și paralele de „justiție” din cadrul comunității și să intervină conform legilor naționale. 

Să nu mai acționeze conform prejudecăților și stereotipurilor pe care le au cu privire la organizarea sau orânduirea internă a comunităților de romi, adică să nu se mai raporteze la așa-zișii lideri din comunitate ca la instanțe legitime. Fetele și femeile rome au dreptul să trăiască libere, demne, în siguranță, nu să îndure și să trăiască în teroare și sub presiunea sau amenințarea comunităților. 

Violența, indiferent de formele prin care se manifestă, nu poate fi justificată prin invocarea unor argumente de natură culturală, religioasă, tradițională sau de onoare. Toate acestea sunt doar pretexte care mențin și hrănesc sistemele de opresiune împotriva fetelor și femeilor și care, de fapt, compromit orice efort de a trăi într-o societate fără violență, fără discriminare, fără inegalități.

Foto: Inquam Photos / Norbert Nemes

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.