„Eu cred că fenomenul cultural românesc este destul de dezbinat. Dacă te uiţi la oamenii de cultură din America anilor ’60 ai să vezi că toţi artiştii erau prieteni între ei. Dramaturgii cu actorii şi compozitorii erau într-un cerc comun. Un pictor era prieten cu un actor, un scriitor asista la montările pieselor lui, se făceau cercuri, petreceri, sindrofii, cenacluri. Era o interacţiune foarte mare între diverse zone culturale şi asta făcea cultura să fie unitară, dincolo de a fi o mişcare pe zone de expresie.
Noi nu ştiu cât de mult avem schimb de idei. Nu ştiu dacă noi actorii suntem prieteni cu pictorii şi ne vizităm unii pe alţii să ne vedem creaţiile, să existe o efervescenţă care să vină şi din aprecierea operei celuilalt nu numai din zbaterea recunoaşterii operei tale. Această lipsă creează un fel de arhipelag în loc de un tărâm. Noi nu suntem o insulă. Cultura în România nu e nici măcar o insulă mică sau mare pe care să stea toţi locuitorii ei care sunt pictori, scriitori, compozitori, poeţi.
Cultura este un arhipelag, pe o insulă sunt pictori, pe una scriitori etc. Neştiind unii de alţii nu avem o mişcare fermă şi comună. Atunci este greu. Clientul gândeşte cât public atinge, cât de solidă e nişa”, a declarat Tudor Chirilă pentru România Liberă, precizând că, în ciuda situaţiei în care se află cultura românească, nu are de gând să se într-un mod mai agresiv.
„Promovarea ţine de mediile în care te adresezi, iar când se promovează lucruri pentru mase e mai greu. Nu ai cum să fii agresiv, decât dezbrăcându-te în piaţa publică. Asta a fost o altă problemă. Mediile care ne-au ajutat au făcut-o în limita spaţiului disponibil. Sigur că avem internet, Facebook, Twitter, dar e greu”, a spus artistul.